MUZICA. Phoenix la flasneta
- 10-09-2002
- Nr. 133
-
Dumitru UNGUREANU
- Arte
- 0 Comentarii
Intimplator, am vazut prestatia de la Mamaia a ceea ce s-a chemat Phoenix, laolalta cu Gheorghe Zamfir. Trebuie spus de la inceput ca Zamfir, oricit de mult e amestecat in zloata susanelelor bastinase, tot se ridica deasupra prin forta talentului sau. Si de-ar cinta impreuna cu taraful din Patroaia, cu Pavarotti sau cu Napalm Death, Zamfir ar infrumuseta prestatia celorlalti, aducind-o aproape de sublim. Ideea de a pune in spatele naiului o trupa rock este mai mult decit o gaselnita. Dar nu e o noutate. Au incercat-o, in anii ’70, Marian Nistor si Savoy. Izbinda este discutabila. Zamfir si Phoenix – o combinatie ce ar fi putut sparge clasamente si prejudecati. Daca era facuta acum 25 de ani. Pentru ca, azi, genul de spectacol ales de cele doua „forte“ nu are decit valoarea unei ambitii oarecare, un punct bifat in agenda cuiva fie rupt de realitate, fie ingimfat peste masura. Ambele parti implicate in proiect par sa fi pierdut contactul cu actualitatea muzicala, de aici si de aiurea. Phoenix, care inseamna – o stie toata lumea – Nicu Covaci, din pasarea maiastra de altadata, a ajuns o strutocamila. Zamfir, revenit in tara, este oglinda dezorientarii si a oscilatiilor politice. O […]