MUZICĂ. Ţăranu 80

După o mai lungă şedere, într-un sat nefiresc de liniştit (gazdele nu aveau nici Internet, nici telefoane mobile!) de pe malul Rinului, m-am reîntors pe plaiurile natale, aterizînd taman pe malul Someşului, în oraşul numit Cluj-Napoca. În prima seară, am făcut o plimbare pe străzile sale mai mult ori mai puţin populate, ca să mă reconectez la zgomotul şi furia pe care era, cît pe ce, să le uit… Inevitabil, m-am ciocnit de diverse cunoştinţe. M-au asaltat cu întrebări de rutină precum: „pe unde ai dispărut?“, „arăţi cam tras la faţă, ţi-e bine?“, „ai mai scris ceva?“ etc. Întrebări puse pe-un ton convenţional care nu aşteptau, neapărat, vreun răspuns. În sfîrşit, exact în centrul oraşului, întîlnesc un vechi prieten, pe compozitorul Ionică Pop, şi el întors din turnee făcute prin Germania şi Danemarca. La un pahar de vin roşu, îmi povesteşte, cu verva-i obişnuită, despre aventurile sale muzicale de peste vară, cu diverse formaţii şi instrumentişti care i-au cîntat compoziţiile. Eu nu aveam ce să-i povestesc, aventurile mele consumîndu- se, luni în şir, într-o mansardă, la masa de scris unde am reuşit să-mi termin noul roman, dacă nu, mă termina el pe mine… „Vino mîine la concertul aniversar Cornel Ţăranu, […]