Năpasta României

Noi sîntem lumea lui Caragiale. Pe scena populată de personaje, în paginile spumoase pe care le parcurgem înfriguraţi, în realitatea în care trăim, cu mai mult entuziasm sau cu resemnare. Cu şi fără politică. Cu şi fără autonomia esteticului. Cu şi fără rezistenţă prin cultură. De care facem acum mare caz, cînd nu ne mai temem de nici un ucaz.   Anul 2012 a debutat cu proteste antiprezidenţiale de stradă, cu schimbări de guverne. Şi a continuat cu alegerile locale, cu referendumul pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu, cu isteria loviturii de stat, a unui puci inexistent şi cu pierderea independenţei justiţiei, primejdie mult clamată de bocitoarele democraţiei mioritice. Anul se încheie, iată, en fanfare, cu alegerile parlamentare consumate chiar în aceste zile. Cu întîlniri de pupăceală nocturnă – Piaţa Endependenţii fiind Palatul Cotroceni – şi de bătut palma şi băut aldămaşul pentru compromisul istoric realizat. Noi vă protejăm pe voi, voi ne protejaţi pe noi, las’ că ne-înţelegem pîn’ la urmă, că d-aia sîntem fraţi cu toţii şi simţim româneşte împreună. De data asta cu buza umflată a rămas UDMR-ul, dar trec sărbătorile şi s-o găsi vreun culoar de coabitare şi pentru suratele de etnie maghiară.   Una peste alta, […]