Națiune: naționalism sau pluralism

  • Recomandă articolul
Cauza „Europei unite“ era încă neclară pentru „omul obişnuit“ din România anului 2001, cînd Victor Neumann pregătea terenul pentru conştientizarea identităţii colective europene, interpretînd în cheie pluralistă conceptul de naţiune în cartea ajunsă acum la a treia ediţie. Schimbările survenite în conexiunile politice internaţionale îi reconfigurează actualitatea: „Europa unită“ de atunci era mult mai plină de certitudini decît cea de azi; comunicarea transatlantică funcţiona încă după tiparele clasice; primirea în NATO şi UE erau deziderate pentru România acelei epoci, azi, stat membru, cu rol bine determinat în cele două organizaţii. Strămoșii Autorul analizează tranşant conotaţiile, din unghi raţional, ale conceptului de naţiune, pornind de la opiniile contrapunctice ale unor renumiţi istorici şi filozofi din veacul al XIX-lea, Herder şi Michelet, creatori de curente divergente privind conţinutul conceptului. Herder glorifica, prin naţiune, „fiinţa etnică“. Criteriile care o defineau ţineau de instrucţie, religie, limbă – „materializare a sufletului unui popor“, folclor – „cîntecele, arhivă“. Pivotul conceptului herderian de naţiune era poporul, „fiinţa organică“, nu Statul formator al conştiinţei tuturor cetăţenilor săi. Teoriile lui Herder, consideră autorul, „au contribuit la răspîndirea gîndirii politice iraţionale şi […] au stimulat radicalismele teritoriale“. Mai mult decît „reper pentru susţinătorii diferenţialismului“, herderianismul prefigurează, prin prisma „naţionalismului erudit“, […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.