Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Nevoia de încredere
- 29-11-2012
- Nr. 652
-
Bedros HORASANGIAN
- Actualitate
- 27 Comentarii
No, bade, șezi și cujeți? Nu, fiule, numa șed. Am umblat prin țara românească cum nu au umblat nici Vlahuță, nici mama și nici bunica lui laolaltă. Așa că știu bine România. Nu de azi, de ieri, nu din goana mașinii și nici din turnee electorale. Am trăit printre români. Știu ce le pot și osul, și mintea. Îi cunosc pe români mult mai bine decît mulți dintre ioneștii, popeștii și ungurenii care ne dau lecții de românism. Din vîrful buzelor și din amvonul scenelor electorale. Să fie la ei acolo. A se scuti, aș zice dacă nu aș fi dispus să mai zic și altceva. Prin lumea românească au existat sate unde nu se găseau uși încuiate. Pur și simplu, nu erau zăvoare și încuietori. Doar cîte ceva pentru protecția de dobitoace și sălbăticiuni. A da mîna sau a-ți da cuvîntul ţineau deseori loc de orice fel de act scris. Și se bea aldămașul. Treaba era iute, negustoreala se făcea la botul calului. Și cinstită cum se cuvine. Nu te puteai face de ocară. Era rușine, rîdea de tine apoi toată comunitatea. De ce? Simplu. Oamenii aveau încredere unii în alții. Nu idealizăm, dar nici nu facem speculații etice […]
Domnule Moroianu, este vorba de o confuzie: eu nu dau sfaturi ci trag o concluzie (evidenta, as spune) despre ce se face si ce ar trebui sa se faca in cazul imposturii universitare. Daca e gresita, aduceti argumente. Daca aceasta concluzie supara, asta nu e vina mea. Cum ii spuneam si domnului Ionescu, nu este lupta mea, ci a celor din breasla respectiva. Dar pentru ca este vorba de un sector public, cred ca este necesara o oarecare transparenta, nu?
Iar cand spun transparenta ma refer nu numai la calitatile strict profesionale ale celor in cauza ci si la calitatile lor morale. De unde si dreptul moral de a critica, indiferent cine as fi si ce as face in viata. Orice sector public trebuie sa fie supus criticilor, ca e vorba de invatamantul superior sau de curatenia orasului.
In final, marturisesc ca nu inteleg deloc cum s-a blocat discutia despre apelul preluat din Revista 22. Oricine interesat de subiect era liber sa se exprime; in toata perioada de cand comentez aici nu mi-a fost niciodata cenzurat un comentariu ( felicitari redactiei pentru deschidere si corectitudine).
Stimata doamna, concedandu-va faptul ca sunteti un caz separat de cel al persoanelor carora le-ati deschis calea pentru blocarea discutiei desspre apelul preluat din revista „22”, as vrea sa va adresez urmatoarea intrebare legata de interventiile prin care ati reusit sa ma faceti pana la urma curios:
Dvs ce fapte concrete aveti la activ si in ce sector al vietii publice activati, pentru a avea dreptul moral sa dati asemenea lectii celor care, chipurile, se multumesc sa-si dea semnatura pe scrisori publicate pe internet? (Cum va transpuneti in practica sfaturile pe care cu atata darnicie ni le oferiti?)
Va multumesc si astept raspunsul Dvs cat de succinnt.
PS Dl Paltin Ionescu si-a exprimat deja dezaprobarea pentru reproducerea de catre o tertza persoana (bine intentionata de altfel) a listei d-sale de lucrari. Eu nici macar n-am considerat important s-o mai fac…
@Mihai M Domnule, va multumesc pentru interventie. Intr-adevar scriu de ani de zile pe forumul revistei OC, nu atat cat mi-as dori, din lipsa de timp.
Domnule Moroianu, imi pare rau daca v-am dezamagit, dar nu sunt o postaca ( termen la moda, se pare) care apare doar sa enerveze lumea buna care se exprima aici.
Pe de alta parte, cred ca ar trebui sa primeze ideile exprimate si nu identitatea sau anonimatul celor care scriu. Iar in privinta „ironiilor de maidan”, nu toti avem acelasi simt al umorului. Eu, de exemplu, nu m-am amuzat deloc cand, dumneavoastra si domnului Paltin Ionescu, vi s-au publicat listele de lucrari pe forumul OC: am gasit gestul deplasat.
S-ar putea sa aveti partial dreptate cu „Ilinca” (desi as fi curios sa stiu cand i-ati intalnit ultimul comentariu pe acest forum). Oricum, felicitarile mele se adresau mai ales „baietilor” („Tomas” si „Ramurea”); si pe d-lor tot de ani de zile-i cititi in aceste subsoluri de pagina?
Dlui Mihnea Moroianu
Citesc de ani de zile comentariile Ilincai pe situl acestei reviste si dupa stilul comentariilor cred ca e vorba de aceeasi persoana.
Acuzatia dv este fara temei. Din comentariile ei la ‘Scrisoarea deschisa’ este clar ca doreste retragerea diplomei de doctorat lui Ponta si demisia acestuia si e dezamagita de reactia stearsa a profesorilor universitari care nici la semnarea unei scrisori nu se inghesuie, in timp ce se asteapta fapte concrete.
Incetati sa mai bagati soparle cand nu va place de cineva.
Au continuat „Tomas” si „Ramureaua”. Si au reusit sa faca relativ lin tranzitia de la sofisme demonstrand inutilitatea listei de semnaturi pentru retragerea diplomei plagiatorului-sef la invective si ironii de maidan.
Foarte bine lucrat, baieti!…
Cu o singura observatie: nick-urile voastre era bine sa fi fost unele deja rodate pe acest forum, nu sa apara „cazute din cer” tocmai acum cand era nevoie de echipa voastra de soc.
In rest, toate bune, dragutilor, si… succes binemeritat in alegeri!
este titlul celui mai bun (si profund) articol politic al
anului 2012, scris de Cosmin Alexandru in Revista 22,
pe data de 4 decembrie 2012. Tot despre incredere
este vorba …
Domnule Paltin, sunteti asemenea lui Stan luaindu-si adio de la Bran. Va indemn sa fiti mai hotarat. Va trebuie numai putin curaj!
Dupa rapiditatea raspunsului mi-e clar ca nu aveti nimic
altceva de facut, decat sa „balacariti”. Nu ati comentat
nici o afirmatie cu „niscaiva” argumente. Trista soarta
aveti, dar nu inteleg de ce vreti sa o transferati si restului
populatiei din tara …
Atatea fete, niciun nume… Nu pare personaj pozitiv. Cum nu sunt nici Batman, nici n-am aripi de la Red Bull, va las sa va indepliniti menirea. Adio.
Domn’ profesor,
Sunteti platit la ora, la masaj sau la mesaj?
Ne batem in cv-uri sau in opinii?
Sa traiti, dom’ profesor! Sunteti prea tulburat de trebile administrative, va inveselesc nitel.
Va dau o dedicatie, fragment din poezia „Randuieli” de Marin Sorescu, publicata in volumul „La lilieci”.
Poezia ne invata sa nu ne „bagam”, sa nu „balacarim”, sa tinem de „coada carpatorului” si sa lasam „politica”.
Randuieli (fragment)
La noi muierea pupa mâna bărbatului
Până mai adineauri – zicea Marin al lui Pătru,
Şi din dumneata nu-l scotea niciodată,
Îi făcea trei, patru copii, dar nu îndrăznea să-i zică tu,
Cele mai mândre, care se ambiţionau, nu-i ziceau nicicum.
Femeia are socotelile ei, ea să ţină de coada cârpătorului,
Să ţină oala de mănuşă, la foc, să stea ciucită la vatră
Şi să lase politica – de asta ne ocupăm noi, asta e pentru oameni –
Femeia, ce ştie femeia?
Ea să şteargă sticla lămpii, să alinieze clondirele pe corlată,
Să fie toate drepte, aşa să tragi cu aţa,
Să te tragă, să-ţi pună ventuzele şi să nu-ţi iasă din vorbă
Că ce ştie ea?
Înainte n-o prea vedeai la faţă, că purta maramă,
Zăvelca lungă, acolo, abia-i sclipeau gleznele,
Dar o ghiceai pe-a frumoasă – şi-o furai, domnule,
O luai pe cal, şi-o făceai muierea ta, era o dulceaţă,
Dar acum pe cine să furi? Uitaţi-vă-n jur, pe cine să furi?
Altfel era viaţa, mai tacticoasă, umblai în cămaşă lungă până
Spre douăzeci de ani, că ziceau că eşti copil, la douăzeci de ani
Îmbrăcai izmenele, te-ncingeai cu brâul şi plecai după fete,
Le încântai din fluier.
In loc sa comentati afirmatiile dlui Paltin Ionescu,
il „balacariti” chiar daca puteti afla exact pe internet
cine este, ce a facut si unde lucreaza. Sau poate tocmai
din aceasta cauza, caci ati aflat datele il „injurati”…
Daca nu comentati la obiect, de ce nu va vedeti de treaba
dvs ? Banuiesc ca si dvs aveti „ceva” de facut …
Sa fii sanatoasa, Babo, nu fac doar asta! Multam de dedicatie! Uite, iti dau si eu o veste buna in schimb: de maine ai scapat de mine. Da’ ramai si fara chirie.
O mica urare, chiar s-ar putea sa va prinda bine: sa speram ca „dupa” o fi mai bine ca-n ’39.
Energia domnului Paltin nu provine dintr-o doza de Red Bull, asa cum s-ar putea crede, ci din pozitionarea dansului, consemnata prin diverse locuri, care, considera domnia sa, trebuie sa ramana nedivulgata.
Domnule Paltin Ionescu, vad ca matale ti s-a acrit cu studiul, de tot stai cu nasul in site si tot raspunzi – cat e ziulica de lunga – la toti. Ai, n-ai treaba, tusti la raspunsuri, ca miresuca la dans si la invartit.
Ca va place Basescu, asta n-am nici o indoiala, ca nu vreti sa castige USL, iarasi n-am nici o nedumerire. Ceea ce nu inteleg este de unde aveti atata energie, ca sa „cititi”, fara sa mai „invatati”.
Va ofer un cadou – o tableta din 1939, ca tare mai semanati cu eroul de mai jos, scrisa de G. Calinescu si intitulata „Tot mai inveti, maica?”.
Tot mai inveti, maica?
– Greu e cu dumneavoastră până isprăviţi cartea. O să dai examenele şi ai să scapi de ponos. Am avut chiriaşă tot în odaia asta o studentă. Doamne, ce mai citea! Citea şi lua aspirină, lua aspirină şi citea. Da’ a terminat şi s-a şi măritat, şi acum e bine, la rostul ei. Ai să termenezi şi dumneata odată, cu voia lui Dumnezeu.
Baba, şireată, vorbea aşa de repede că n-o puteai întrerupe.
– Da nu ţi-am spus că am terminat demult, că sunt licenţiat? Sunt chiar profesor. Altfel din ce ţi-aş plăti chiria?
– O fi, o fi, dacă zici dumneata.
Şi i-am arătat babei atâtea acte, încât s-a convins. Dar apoi iar m-a sâcâit:
– Grea meserie şi profesoratul ăsta dacă trebuie să citeşti mereu. Copiii citesc, d-ta citeşti!
Într-o zi însă mi-a spus vorba memorabilă:
– Tot mai înveţi, maică?
– Cum asta ?
– Păi dacă zici că ai terminat, ce tot înveţi mereu ? Nu ţi-ajunge atâta şcoală ? Şcoală primară, liceu, universitate, ţi s-o fi acrit şi dumitale. Acum mai pune-te şi dumneata pe trai, c-a trecut vremea învăţăturii.
– Dar eu nu învăţ, cocoană, eu citesc.
– Ei, citeşti ! Dacă citeşti nu înveţi ? Să stau eu toată ziua cu nasul în cărţi !
(„Tot mai înveţi, maică?”, G. Calinescu, “Jurnalul literar”, 1939)
Vad ca ma confundati; mai vorbiti si cu altii, mie mi-a ajuns.
Faptul ca va aflati „dedesubtul” unor anumiti domni v-a asigurat „succesul in viata” cu care nu ezitati sa va laudati de fiecare data?
Chestiune de gust. Tocmai v-am spus ca ma aflu „dedesubtul” celor care scriu „deasupra”. Dvs vorbiti de nume, care n-aveti unul ?!
Cam neinspirat raspunsul dumneavoastra. Ramane intrebarea esentiala: ce va determina sa va considerati deasupra celorlalti? Numele?
Exprimarea „a rama undeva” inseamna altceva pt. fiecare, in functie de gradul de luciditate, sensibilitate, inteligenta, cultura, moralitate… De exemplu, pe unii chiar ii doare sufletul sa vada cum ciclam, intorcandu-ne mereu la punctul cel mai de jos. Si, exact asa cum scriu unii (cu „mot” sau cu „chelie”) in gazete, isi expun, la randul lor,
parerile in josul paginii.
Continuati sa „ramati” prin padurea Domnului,
poate gasiti…trufe.
Domnule Ionescu,
De ce va rama asa rau undeva? Ce va recomanda sa oferiti sfaturi si indemnuri in stanga si in dreapta? Si, in general, ce va faceti sa credeti ca sunteti mai cu mot decat ceilalti? Sa nu ne serviti iarasi lista cu publicatiile din care lipsesc cele gresite.
Romanul de la sate, pana la venirea comunismului, mai ales in Ardeal isi baza intreaga lui viata pe incredere. In Ardeal, cand cumparai un animal, ti-l dadea chiar fara arvuna pana la targul de saptamana viitoare, ca sa vezi daca e bun sau nu. Usile sunt si azi fara lacate sau inchise cu cheia.
Para a crescut exponential dupa aceea. Vecinii se parau unii pe altii. Pana si copiii isi parau parintii.
Astazi, cu cat esti mai mincinos cu atat esti mai crezut. Cu cat esti mai neinstruit cu atat esti mai usor de manipulat
Minciuna si ipocrizia la loc de mare cinste. Vin alegerile ! Pe ce adevaruri se sprijina? Spuneti-mi unul macar. Da. ,, Jos Basescu!” ca-l suspendam !
Nu’i bai ca numa’ sezi, bade:
Baiu’i ca mai si scrii!
Domnule Bedros Horasangian, daca tot incepeti prin a ne povesti cum i-ati intrecut in culturism romanesc pe toti „ionestii, popestii si ungurenii”, basca neamul lui Vlahuta: sigur ati auzit, tot colindand prin tara, si vorba cu chelu’ care se scarpina-n cap.
Dar, domnule Bedros Horasangian, pe cine combateti, de fapt ?! Cine nu regreta, domnule Bedros Horasangian satul romanesc ante comunist ? Cine nu-si doreste mai putina hotie, mai mult civism, mai multa incredere, domnule Bedros Horasangian ? Cine n-ar vrea intoarcerea la „regulile stramosesti”, domnule Bedros Horasangian ? Cine nu-si doreste, domnule Bedros Horasangian, sa traiasca „mai bine” si „mai frumos” ?
Incredere, domnule Bedros Horasangian, am in Dumnezeu; in masura in care ma cunosc, am si-n mine insumi. Si n-o pierd pt. parerile cuiva: faptele, reactiile, de regula imi arata clar cu cine am de-a face. Asa ca mai lasati, domnule Bedros Horasangian, gogosile cu zaharel electoral pe care le tot oferiti de cateva luni. A se scuti, exact asa, domnule Bedros Horasangian. Mergeti si votati ce va doriti si in ce aveti incredere: Raul cel (mai) Mare; pentru binele neamului romanesc, domnule Bedros Horasangian.
In van scrieti daca nu comentati exact pe ce am scris eu !
Dvs „bateti” (ideologic stangist) campii …
Domnule ,care semnati „profesor”, poate ca atat Dv. , cat si cei care va impartasesc vehementa indreptata doar spre unii dintre redactorii OC , cand isi exprima punctele de vedere ce au atingere cu politicul (i-as aminti pe P.Ionescu , AltCeva si inca cativa) sa aiba amabilitatea sa citeasca si articolul de la adresa :http://www.cotidianul.ro/cazul-ion-stan-o-executie-politica-200636/.
Nu stiu daca I.Stan este sau nu vinovat de acuzele ce i se aduc , dar interventiile sale , in Camera , sunt acuze grave la adresa personagiilor aratate cu degetul , cu subiect si predicat , cum se spune.
Poate ca atat Dv. , cat si altor contaminati de practicile dirijate de la Cotroceni , sa le dea de gandit , inainte de a sari la gatul celor cu pareri diferite de ale Dv.
Toate bune !
Aveti dreptate cu lipsa de incredere. Dar nu puneti bine
accentul ! Lipsa de incredere a fost creata de regimul
comunist prin presiuni fizice sau psihice (daca spuneai ce
gandesti deveneai dizident, iar daca nu spuneai cultivai
lipsa de incredere …). Dupa 89, nu se puteau schimba
lucrurile cu oamenii (si mai ales politicienii) proveniti din
(si convertiti la) comunismul murdar ! In ciuda lipsurilor
sale, societatea europeana (vestica) are o corectitudine
care ne lipseste noua romanilor de acum. Daca am cultiva
macar aceasta corectitudine poate am reusi sa cultivam
increderea. Dar nu prin sustinerea politicienilor „hoti” …