Nevroza comunismului românesc
- 19-03-2010
- Nr. 517
-
Cătălin STURZA
- Literatură
- 0 Comentarii
Încă de pe atunci vulpea era vînătorul e un lung şir de imagini ale totalitarismului înşirate ca într-un film suprarealist. Cartea e un poem al nevrozei, compus din fresce pline de anxietate, în care epicul joacă un rol secundar. Întîmplările sînt mai degrabă intuite, ele se ascund sub detaliile tablourilor, ceea ce contează e atmosfera. Iar atmosfera defineşte o epocă şi un loc ce sînt, nici mai mult, nici mai puţin egale cu iadul pe pământ: anii ’80, România, Europa de Est. Herta Müller , Încă de pe atunci vulpea era vînătorul, Editura Humanitas Fiction, Colecţia „Raftul Denisei“, 2009, 224 p. Nimeni nu-i profet în ţara lui Pînă cînd a primit Nobelul, în toamna anului 2009, foarte puţine cărţi ale scriitoarei se puteau găsi în librăriile româneşti: un roman (Animalul inimii, 2006) şi un volum de eseuri autobiografice (Regele se înclină şi ucide, 2005) traduse la Editura Polirom, alături de un volum de poeme-colaj scrise direct în română, Este sau nu este Ion, apărut tot la Polirom (2005) şi de un alt volum de poeme, În coc locuieşte o damă, la Editura Vinea (2006). Încă de pe atunci vulpea era vânătorul a fost publicat, iniţial, în limba română la […]