Nici prea plin si nici prea gol

De fiecare data cind ma aflu la Tirgul de Carte de la Leipzig ma tem ca ar putea iesi la iveala. Ca ar iesi la iveala, mda, ca sufar de, cum sa spun, aceasta boala. Nu-ti poti da seama de asta cind ma privesti, am 1,90 m inaltime, statura atletica si nu port haine nici prea scumpe nici prea ieftine – pe scurt: nu ies in evidenta. Si totusi. Deja de unsprezece ani imi cistig existenta ca scriitoare liber profesionista si o parte considerabila din venitul meu imi revine din lecturi publice. Numai la ultimul Tirg de Carte am avut patru. Poate ca este aceasta neliniste de stup de albine, acest zumzet de voci in atmosfera, care, atunci cind iau microfonul si-mi deschid cartea, ma… labilizeaza. Stiu… cuvintul nu exista in dictionar – imi lipsea insa. Ma refer la faptul ca nu exista nici un verb care sa poata exprima cu adevarat procesul de a-ti-pierde-controlul. Sa innebunesti, astea sint doar mai degraba „relatii ordonate“ din punct de vedere adjectival, eu ma refer la insasi lipsa de putere, privire generala si orientare. Ca un fel de nisip care-ti curge printre degete… Nici stabil nici labil, nici despuiat nici imbracat, nici stapin […]