Nicolae Cucu, un maestru al arhitecturii romanesti
- 23-03-2004
- Nr. 213
-
Daniela TUTUNEA
- Actualitate
- 0 Comentarii
Nicolae Cucu s-a nascut la 9 mai 1907, la Sinaia, si a murit in toamna lui 1994, in Bucuresti. S-a remarcat printr-o bursa de studii in Italia, incheiata stralucit in 1937 (diploma a statului italian pentru lucrarea Locuinte medievale la Viterbo), dupa care a urmat un traseu normal, ca angajat la CFR, Ministerul Cultelor si Artelor si Ministerul Informatiilor. Ocultat dupa 1948, discretia l-a facut sa-si transfere interesul catre profesorat, catre activitatea stiintifica si realizarile artistice, activind pina in 1968 la Institutul Proiect Bucuresti si la Facultatea de Arhitectura. Bazindu-ma pe aprecierea ca harul unui arhitect poate fi masurat in functie de adaptarea creatiei sale la cerintele functionale ale constructiei, concomitent cu cele ale ambientului, pot spune ca arhitectul Nicolae Cucu a fost unul dintre cei haraziti. Cu fiecare pas, arhitectura sa s-a rafinat. Cunostinte si impresii stocate, metode de alambicare proprii l-au condus spre raspunsuri mereu mai subtile, date fiecarei provocari. A evoluat asemenea altor colegi ai sai, P. Antonescu, P. Smarandescu, E. Doneaud, S. Balosin. Impresionat de arhitectura antica monumentala, dar si de cea a Evului Mediu, el a fost un personaj multilateral, de tip renascentist, asemenea altora din decursul istoriei: A. Palladio, F. Schinkel, C.R. Mackintosh, F.L. […]