Nicolae Iorga şi „războiul cadavrelor“

Regulamentul Organic“, scria Nicolae Iorga in 1913 (în Evreii în ţerile noastre), „aşeza evreii printre străinii pe cari numai Adunarea Obştească îi putea împămînteni, pentru merite deosebite faţă de ţară“. Şi totuşi, continuă istoricul, „in aceiaşi epocă vedem pe Evrei desvoltîndu-se în dauna elementului creştin indigen în toate terenurile atacate pînă acum de dînşii“. În 1848, ne spune Iorga, la Iaşi, „în mîna lor era totul: camăta, misitia, comisionul, cărăuşia, zidăria, lemnăria, fierăria, tapiţeria, croitoria…“. Pentru ca numai cîţiva ani mai tîrziu, să vină „vremea clasică a moşiilor boierilor“ care cad pe mîna „unui număr de Jidovi, pentru a face tîrgurile cu caracter absolut evreiesc“. Drumul către antisemitism al lui Iorga reflecta colaborarea strînsă cu Alexandru C. Cuza care începuse în 1906, mai întîi în asociaţia culturală Frăţia Bunilor Români, şi apoi la revista Neamul Românesc. În 1910, Iorga şi Cuza înfiinţează Partidul Naţionalist-Democrat, în al cărui program (art. 45) se cerea eliminarea evreilor din viaţa social-economică a ţării. Cei doi sînt aleşi, cu această platformă, deputaţi (Iorga de Prahova, Cuza de Iaşi) în 1914, un succes neobţinut însă de un alt membru marcant al partidului, Ion Zelea Codreanu, din Huşi, al cărui fiu, Corneliu, îl avusese naş de botez […]