Ninge la Zaragoza

Eram obosit ieri seara, fusese o zi lunga de mers pe jos prin Bucuresti si insoteam inca grupul simpatic de cercetatori straini care tot mai pozau casele din orasul vechi si ciinii din orasul de azi, cind un spectacol neasteptat m-a smuls din oboseala si m-a facut sa uit gindul pe care tocmai il incepusem. Instantaneu banal de viata banala: peste o straduta de undeva de linga Biserica Icoanei, nu tocmai lipsita de importanta rutiera, citiva tineri pe la 20 de ani intinsesera o fringhie si jucau linistiti badminton. Nu parea in nici un fel sa le pese de vreo masina care putea oricind trece pe acolo. Am ris, putin uluit de coincidenta imaginii cu alta imagine. O poza a Bucurestiului de prin anii 20. Peste o straduta din n-are importanta care parte a orasului, o gospodina interbelica intinsese o fringhie de rufe si usca la soare camasi subtiri, toate cu aceeasi croiala. Privisem poza de nenumarate ori, convins ca e foarte bucuresteana, desi rufe ca acelea si cladiri asemanatoare vor fi existat in multe colturi ale lumii prin anii ’20… Am ajuns la Zaragoza de doua ori. Prima data in trecere, in urma cu vreo sase ani, pret de […]