Noica si credinta prost investita

Sorin Lavric Noica si miscarea legionara Editura Humanitas, Bucuresti, 2007, 316 p. Incercind sa clarifice problema simpatiei legionare a lui Noica (si, prin extensie, a atitor altor tineri intelectuali de marca din interbelicul romanesc), Sorin Lavric ofera un volum usor citibil, o invitatie la situarea in context – judecata lui ieri prin prisma criteriilor de astazi fiind privita drept inadecvata metodologie explicativa. Prin urmare, insa, Lavric se aventureaza partial intr-un exercitiu de echilibristica, mersul pe sirma prilejuind intr-o astfel de situatie si alunecari in gol. Intre relativismul absolut al lui „asa era atunci“ si lapidarea ideologica conform unor criterii ce s-au impus, in fapt, post factum, situarea nimerita este mai degraba dificila. Acest lucru se vede si in tentativa explicativa a lui Lavric, care porneste printr-un repros generalizat adresat studiilor deja existente ale fenomenului legionar, care ar pacatui printr-o „ratare a insesi esentei acestui fenomen cu urmari atit de tragice pentru istoria noastra“ (subl. mea). Tinarul cercetator respinge analizele, cu concluzii trase a priori, ale aderarii lui Noica (si a celorlalti colegi de generatie) la cauza legionara, pe care, in perspectiva sa, le-ar oferi multi dintre cei ce se opresc asupra interbelicului romanesc, in general, si cu precadere asupra acestui […]