Noile instanţe

România, ţară monitorizată şi mustrată la Bruxelles, inclusiv pentru lipsa de celeritate şi de finalitate a proceselor judiciare, este, în acelaşi timp, locul în care se dau cele mai multe sentinţe în afara sălilor de judecată. Lucrurile se petrec, neapărat, în spaţiul public, unde se pronunţă verdicte, urmate de lapidări sau execuţii sumare, totul în funcţie de interesele conjuncturale ale celor care aruncă prima piatră. Jurnalişti şi politicieni practică acest joc cu pasiune. Cazul Ridzi este ilustrativ. O alocare consistentă de fonduri ministeriale, suspectă pe motiv că ar fi eludat traseele normale ale banilor publici pentru a servi ca suport financiar în promovarea unor oameni politici, demolează un ministru şi reaprinde dezbaterea asupra moralităţii şi legalităţii acţiunilor celor pe care oamenii îi învestesc, la un moment dat, cu putere administrativă.   Unde sînt dovezile, domnule preşedinte?   Demisia – prea mult amînată – a doamnei Iacob-Ridzi, este urmată, rapid, de instalarea unei succesoare. La ceremonia de depunere a jurămîntului, preşedintele Băsescu vorbeşte despre caracterul special al acestei remanieri, ce are loc – spune el – pe fondul unei crize morale, generate de bătălia teribilă care s-ar duce între politicieni şi presă pentru bani publici. Şeful statului demască şi denunţă, pe […]