Nomadism, liberă circulaţie şi „cultura muncii“

În legătură cu „repatrierile“ romilor din Franţa, mulţi actori publici au vehiculat şi afirmaţii privind „cultura muncii la romi“, referindu-se la „refuzul lor de a lucra“. Dar opţiunile ocupaţionale trebuie discutate în contextul factorilor care le modelează. În pofida clasificărilor pe care mulţi le fac între romi şi ne-romi, şi „ei“ valorizează atît familia, cît şi munca, şi sînt ghidaţi de aceleaşi aspiraţii ca şi „noi“ (de exemplu de a avea o viaţă mai bună, caracterizată prin stabilititate şi siguranţă), precum ne arată o cercetare desfăşurată în 2010 de Fundaţia Desire (www.femrom.ro/infopub/2010/raportfinalasupracercetariicalitative_iulie2010.pdf). Atrag atenţia asupra modului periculos în care – în condiţiile în care criza economică afectează mase tot mai largi de oameni – discursul public diferenţiază între „românii“ care suferă pe nedrept efectele acestei crize şi „romii“ care nu vor să lucreze şi-şi merită soarta. Migraţia transnaţională, în cazul multor persoane, este de natură economică sau de subzistenţă, acestea fiind motivate de căutarea unor surse de venit, în condiţiile în care piaţa muncii de acasă oferă tot mai puţine posibilităţi. Dar romii care trăiesc în sărăcia profundă a coloniilor izolate nu au şansa să-şi încerce norocul în străinătate nici din cauza lipsei banilor, dar nici din cauza lipsei reţelelor […]