Norman Manea, între Proust şi Kafka

Pe 14 mai 2012, la invitaţia revistei Observator cultural şi a Editurii Polirom, Norman Manea a revenit în ţară, pentru un dialog cu publicul, care a avut loc la Librăria Bastilia. Discuţia a fost moderată de Carmen Muşat, alături de care au participat Ovidiu Şimonca, Paul Cernat, Bianca Burţa-Cernat, Daniel Cristea-Enache şi Claudiu Turcuş. Discuţiile au abordat subiecte precum raportarea scriitorului la România, condiţia de exilat, receptarea lui Norman Manea în anii ’90 în ţară, în comparaţie cu dialogul moderat şi lucid pe care a reuşit să-l stîrnească în străinătate, sistemul de acordare a premiilor în România, factorii care au dus, în cele din urmă, la „dezgheţul“receptării lui Norman Manea în ţară. Scriitorul consideră că aceşti factori sînt: Editura Polirom, prin demersul constant de editare şi reeditare a cărţilor sale, revista Observator cultural şi presiunea străinătăţii, unde avea un anume ecou.   Anii ’90 au oferit doar o aparentă libertate, a afirmat Bianca Burţa-Cernat, iar victima acelor ani a fost şi Norman Manea, într-o perioadă în care se făcea simţit un „complot al tăcerii“. Deşi aclamat în străinătate, Norman Manea a recunoscut că suferea deoarece „tocmai din cotlonul nostru balcanic nu sînt ecouri“. Inaderenţa lui Norman Manea la spaţiul românesc […]