Nostalgia unei mari diferite

Sa nu stii de-a fost doar un salt, o cufundare. Iesind din apa limpede ca sa te cateri pe-o stinca si sa sari, sa te cufunzi. O stinca-n sinul marii de clestar linga Marsilia, te cateri, ametesti, si sari si te cufunzi. Trup vinjos de barbat se catara ca un copil cu copiii-mpreuna. In virful unei dalbe stinci sa sari, sa te cufunzi. Si toata apa asta inc-o data la fel ca-ntotdeauna – vertij de timp – aici, in locul asta, intr-o mare diferita facind un cerc pe pielea ta se-nalta un val transparent, o heracliteana taiere imprejur, un labirint de ape-n care sa te-arunci, sa te cufunzi. Ori fost-a numai glasul de copii care mi-au spus monsieur? Vorba monsieur ce-a rasunat in virful stralucitoarei stinci. Acest monsieur pentru copiii care mi-au spus oui, c’est profond poate sa sara si sa se cufunde. Supliment realizat de Institutul Cervantes din Bucuresti Traducerea poemelor ii apartine lui Andrei IONESCU