Nostalgii si utopii infasurate in celuloza

Mircea CARTARESCU Pururi tinar, infasurat in pixeli Bucuresti, Editura Humanitas, 2003, 320 pag., f.p. Cartarescu renunta, ideologic, prin anii ’80 la masina de scris. Proclama importanta oralitatii, vestea apocaliptic sfirsitul culturii scrise. In cartea lui Pururi tinar, infasurat in pixeli, complexul celulozei, fuga de litera scrisa pe hirtie, de „numele adunat pe-o carte“ ia forme noi, unele interesante, altele care intriga, dupa caz… Obsesia artistului in tinerete a fost una: schimbarea pactului mimetic impus de suportul de celuloza. Scrierile sale teoretice din anii ’80 asta ne arata – era ceea ce intelegea el din postmodernism intr-o vreme in care nimeni nu intelegea prea bine schimbarea de sensibilitate din Vest, dar fiecare ii dadea propriile definitii. Cartarescu a ales un discurs apocaliptic din start. In acest volum cu eseuri de maturitate nu regasim acel dinamism, ci, mai curind, urmarile credintelor de tinerete. Regasirea mintuirii in lumea pixelilor a venit tirziu… In intervalul dintre cele doua mari etape Cartarescu si-a scris cartile importante. Primul pas de autentificare a discursului literar si eseistic, in cazul nostru, sta sub semnul lui „Nu stiu altii cum sint, dar eu cind ma gindesc“… Foarte multe texte incep cam asa: „M-am nascut in Stefan cel Mare…“. Originile […]