Note despre „Internaționala mea“

A scrie despre memoriile lui Ion Ianoși, reunite într-un tom impunător, e din start o întreprindere dificilă: pe ce să te axezi, ce să subliniezi și ce să lași deoparte, în legătură cu ce să faci comentarii? E vorba despre 856 de pagini în care sînt rezumate opt decenii de viață, prezentate cu o obiectivitate căutată și acribioasă. A le „întîmpina“ într-o pagină de revistă nu are cum să nu omită evenimente și idei importante. Astfel că are sens să încep cu una dintre concluziile obișnuite ale cronicilor de carte: volumul lui Ion Ianoși merită citit, întrucît oferă un tablou necesar al secolului trecut, făcînd tot posibilul să se eschiveze de la părtiniri și legitimări retrospective. Desigur, într-un atare context, obiectivitatea absolută nu are cum să fie decît un deziderat imposibil de atins, însă Ianoși se străduie să privească trecutul și propriul său parcurs cu o cît mai mare detașare, ceea ce contribuie la sporirea valorii documentare a volumului Internaționala mea.   Tribulațiile intelectualului evreu de limbă maghiară, provenit dintr-o familie burgheză brașoveană, fidel marxismului de la începuturile căutărilor intelectuale și pînă astăzi, dar totodată în bună parte lipsit de dogmatism, reprezintă în mare măsură o excelentă cheie de înțelegere […]