Noua cultură materială a caselor „făloase“ din Cajvana

Aproape oricine vine pentru prima dată în Cajvana, situată la 30 de kilometri nord‑vest de reşedinţa judeţului Suceava, constată cu mirare că este diferită de localităţile din imediata vecinătate, care sînt traversate pentru a ajunge aici, datorită caselor mari care ob­strucţionează privirea în orice direcţie te-ai întoarce. „Acum 4-5 ani, era doar un rînd de case. Cajvana s-a unit cu Arbore şi o să se unească şi cu Comăneştiul.“ (Irina, 38 de ani, localnică din Botoşana) Cajvana a fost declarată oraş în 2004, iar această schimbare a adus cu sine un nivel mai ridicat al taxelor locale. În ciuda acestui fapt, localitatea încă nu beneficiază de utilităţi publice: apă, canalizare şi gaz, în timp ce curentul electric a fost introdus în anii ’60 ai fostului regim comunist din România. Morfo­logia localităţii este cea a unui spaţiu rural şi cei mai mulţi dintre locuitori încă vorbesc despre Cajvana folosind cuvîntul „sat“ sau, cînd devin ironici, o definesc drept „oraşul-sat“ sau „oraşul rural“. Istoria Cajvanei Înainte de 1989, în timpul comunismului, Cajvana era mai degrabă o localitate izolată faţă de cele dimprejur; ca şi astăzi, cea mai apropiată gară se afla la 8 kilometri distanţă, în localitatea Todireşti; accesul se făcea pe […]