Noua generatie trebuie sa fie unita

Nu stiu cine i-a spus pentru prima oara „generatia asteptata“, dar bine i-a spus, caci am asteptat-o din tot sufletul. Mai ales in acele momente din festivaluri internationale, cind simti ca vii dintr-o tara inexistenta cinematografic. Orice le-ar placea unora sa creada, nu era pomenit decit, uneori, Pintilie. Dar nu a asteptat-o toata lumea si inteleg de ce. inteleg ca e greu sa dai drumu’ privilegiilor, dupa atitea compromisuri pentru acel „trai nineaca pe banii bugetului“, ca si dorul de „paradisul pierdut Buftea“. Dar sa fim si noi intelesi, ne e greu sa mai privim catastrofele vulgaro-absurde ce constituie opera tardiva a acelora (sau mai putin tardiva, cind e vorba de emuli). La inceput, au pretins ca n-ar fi altii, n-au lasat sa le treaca prin sita decit debuturile acceptate de ei; dupa cazul Nae Caranfil (sustinut de Pintilie), au devenit iar vigilenti si o vreme a fost tacere. Dar „generatia asteptata“ le-a scapat printre degete. La primul film, lui Cristi Puiu i-au subestimat probabil talentul (studiase in strainatate), apoi au incercat sa-l opreasca, dar au aparut si ceilalti. Deja vizibili in strainatate. Si atunci se incearca dezbinarea. „Cine e cel mai bun?“ sau unii pe o lista, altii pe […]