Nu cu orice cuvint ne putem juca

Prevad o obiectie a lui Andrei Cornea la argumentul meu din articolul O prostie inteligenta (Observator cultural, nr. 5). Va spune ca el a folosit cuvintul antisemitism intr-o acceptiune speciala. Care e aceasta? Iat-o: opozitia teologica fata de iudaism si iudei. Fals. Fals. De doua ori fals. O data, pentru ca antisemitismul nu are nici o legatura, dar absolut nici una cu teologia (indiferent care ar fi ea). Si a doua oara, pentru ca opozitie teologica fata de iudaism si iudei nu exista. Islamismul e altceva, nu e antisemitism, nu e antiiudaism. Crestinismul e altceva, nu e antisemitism, nu e antiiudaism. Iudaismul, islamismul si crestinismul sint revelatii diferite ale aceluiasi adevar religios. Prismatic, adevarul religios – Unul – se face vizibil in culori diferite. Prisma e data de structurile noastre mentale diferite. Sintem oameni, nu dumnezei. De aceea vedem adevarul ca fiind religios si de aceea il vedem in culori diferite. Dumnezeu nu e o persoana religioasa. Nu are religie. La Dumnezeu nu exista adevar. El este Adevarul. Nu sintem dumnezei? Ba da, zice Iisus, dar nu stim sa realizam aceasta evidenta. A o realiza este ceea ce se cheama Apocalipsa. Singularitati, de tipul extrem de rar al sfintilor, pot […]