Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Nu putem dormi!
- 01-07-2011
- Nr. 581
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Editorial
- 13 Comentarii
Preşedintele Băsescu poate plînge foarte uşor. La fel de lesnicios, poate infirma azi ce a susţinut cu tărie ieri. Consecvenţa nu e calitatea sa principală. Tipul său de reacţie este cel al unui cetăţean care se buluceşte în autobuz, deşi sînt destule locuri libere (ar fi în stare să intre în coliziune şi cu şoferul, dacă nu-l ascultă şi nu merge pe unde vrea el, călătorul recalcitrant). Aşa că ne puteam aştepta că, într-o zi, îl va ataca şi pe regele Mihai. Nimic nou sub soare… Numai că, prin ceea ce a spus miercuri, 22 iunie, Traian Băsescu a depăşit pragul derapajelor verbale, intrînd în zona insultei şi a deformării adevărului istoric. Considerîndu-se priceput la toate, s-a trezit înjurîndu-l cu sete pe regele Mihai. A vorbit despre „trădarea intereselor naţionale“ şi l-a înjosit pe regele Mihai considerîndu-l „sluga ruşilor“. Traian Băsescu a fost monstruos, a fost cuprins de delirul celor care pot spune orice despre oricine, fără să mai ţină seamă că un Şef de Stat n-are dreptul să fie necuviincios. În locul unei sancţiuni ferme şi tăioase, oameni apropiaţi şi îngăduitori cu preşedintele s-au arătat deranjaţi de acel „tsunami de articole“ care s-a creat, au început s-o facă […]
@ Hortensia Grigoriu
Va multumesc pentru interventia dumneavoastra. Relaxat fiind, am trei adaosuri:
– in perioada cit a fost presedinte, revista „22” („Observator cultural” a aparut abia in 2000) avea rezerve si critici fata de Emil Constantinescu. Ele nu erau in nici un caz comparabile cu emisiunile de la Antena 1 ale lui Marius Tuca, dar articole critice au existat. Daca existau emisiunile lui Marius Tuca, doar pentru echilibru, trebuia menajat Emil Constantinescu in zona revistelor culturale? Daca astazi exista Antena 3, noi, ceilalti, trebuie sa nu ne pronuntam pentru a nu fi asimilati postului respectiv de televiziune?
Daca tot ati facut aceste remember istoric, cred ca marea problema a lui Emil Constantinescu a fost retragerea lui din cursa prezidentiala (anuntul de a nu mai candida), care a dezechilibrat complet scena politica. CDR n-a mai avut un candidat rodat, Mugur Isarescu intrind atunci fara chef in cursa. In plus, voturile s-au fragmentat, aparind si candidatura lui Theodor Stolojan… Dupa 2000, PSD reusise sa se infinga bine in politica. Se credea ca se vor eterniza la putere. Iar Traian Basescu a fost printre initiatorii Aliantei DA, vazuta ca o alternativa la PSD. A si fost! Am scris-o in mai multe rinduri: distrugerea Aliantei DA de catre Basescu (sustinut de Elena Udrea) a bulversat iarasi, precum retragerea lui Constatinescu din primavara anului 2000, scena politica. De la inceput, Traian Basescu a considerat PNL un partener „neonest” si a facut totul (a si reusit) sa se rupa de PNL. Iar acum lucreaza cu „marii mesteri politici”, gen Gabriel Oprea…
– amintiti tot felul de nume de jurnalisti… ni-l invocati pe Ion Cristoiu. Nu cred ca „Observator cultural” a colaborat cu respectivul jurnalist sau l-a „ridicat” pe Ion Cristoiu pe pedestal.
Va mai reamintesc un fapt: emisiunea lui Ion Cristoiu cu Eugenia Voda. In revista „Observator cultural” s-au publicat mai multe luari de pozitie impotriva afirmatiilor lui Ion Cristoiu de proslavire a lui Zelea Codreanu. Am publicat si un comunicat de disociere. A existat un alt comunicat de „aparare” a Eugeniei Voda…
Nu e cumva straniu ca nu „Observator cultural” l-a intervievat pe Ion Cristoiu, ci Eugenia Voda pe TVR 1? Admitind ca voi face vreodata un interviu cu Ion Cristoiu (am facut si cu Vadim Tudor, la BBC, pe vremea cind era candidat prezidential, in 2000; politica editoriala a redactiei in limba romana a BBC a fost urmatoarea: lui Vadim Tudor, fiind candidat, trebuie sa i se asculte punctul de vedere, dar trebuie intervievat riguros, sceptic si orice injurie n-a fost tolerata), va garantez – ca om care face interviuri de multa vreme – ca l-as fi intervievat „la singe” pe Ion Cristoiu. Nu poti sa fii complezent si tacut cu o persoana care il rdica in slavi pe Zelea Codreanu…
– dupa afirmatiile presedintelui Basescu, s-au putut consemna mai multe tipuri de reactii. In lumea intelectuala, situatia a fost cam asa: Andrei Plesu a avut o interventie ferma, altii (Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici, Mircea Mihaies, Nicolae Manolescu) au tacut, Vladimir Tismaneanu a exprimat „rezerve” fata de „stilistica prezidentiala”. Departe de mine gindul sa existe un singur tip de reactie. Fiecare reactioneaza cum doreste si cind doreste. Dar, in strafundul constiintei dumneavoastra, doamna Hortensia Grigoriu, n-ati fi dorit – e o intrebare, nu un imperativ – sa vedeti o disociere de afirmatiile presedintelui Basescu? Cu sau fara aceasta disociere, Gabriel Liiceanu ramine in cultura romana. Noi nu-l alungam din cultura romana (nici n-am avea cum) , poate sa scrie cind doreste si cum doreste. Dar, din 1990, Gabriel Liiceanu reactioneaza. Acum a tacut. E dreptul lui, dar e si dreptul meu de a ma intreba: de ce? Simplu: de ce? Intre tacerea lui Gabriel Liiceanu si volutele ingaduitoare ale lui Vladimir Tismaneanu, prefer, ei, da, o tacere, e mai onest sa taci decit sa justifici o gafa prezidentiala.
A reactionat Sorin Iliesiu. E dreptul lui, cred. A, veti spune, Sorin Iliesiu a dat „apa la moara” celor de la Antena 3, care l-au invitat. Am vazut emisiunea de la Antena 3, din 28 iunie, cu Sorin Iliesiu invitat (s-au difuzat ample fragmente din filmul „Monarhia salveaza Romania”, realizat de Sorin Iliesiu in 1992, film care, in final, a avut un comentariu de Gabriel Liiceanu). In respectiva emisiune, mi s-a parut ca Sorin Iliesiu a vorbit cu bun simt, fara enervari si insterizari. Eu nu vreau sa dobindesc – cum scrieti – „o autoritate intelectuala mai mare in Romania”. Eu vreau sa fiu jurnalist si sa-mi fac meseria in continuare. Iar la „Observator cultural” pot sa fiu jurnalist. Si un jurnalist consemneaza declaratiile, dar aminteste si de taceri. Pune lucrurile in context. Si, din cind in cind, mai are o opinie. Nu exista monopol pe opinii.
Cu stima si cu amicitie,
Ovidiu Simonca
Da, domnule Simonca, am pareri, multe de rau. Bunaoara, imi pare teribil de rau de maniera in
care v-ati pierdut limpezimea pe care o aveati la BBC Romania, ajungand sa nu mai puteti redacta un articol despre actualitatea politica fara sa derapati spre resentimentele si idiosincraziile culturale care definesc, din pacate, tot mai mult aceasta revista. Nu pretind ca Observator Cultural se rezuma la rafuielile dvs cu „boierii mintii” (sa va spun ce fericit este C.V. Tudor sa se foloseasca de aceasta sintagma uneori in rubrica Saptamana pe Scurt?). Fara sa vreau sa va jignesc, aveti, insa, o fervoare teribil de meschina de a contorsiona orice articol
– indiferent de tematica sa – catre „inculparea” unor anumite figuri din spatiul public pe care practic le-ati fetisizat in sens negativ.
Imi pare rau, dar – chiar daca intr-un alt registru stilistic decat cel practicat de grupurile de trusturile Intact si Realitatea, fratii Roncea sau Adrian Severin – ati pus sarguincios umarul la consacrarea expresiei „intelectualii lui Basescu” cu tot ce decurge din punerea unui intreg grup la stalpul infamiei. Ma intreb daca ar trebui inclusi in acest colectiv si alte personalitati culturale care nu considera oportun sa militeze impotriva lui Basescu la orice ora din zi? Probabil ca i-am putea include aici si pe Nicolae Manolescu, Ioana Parvulescu, Mihai Sora, Dan C. Mihailescu si, in general, pe oricine are aparitii la Humanitas care se vand ca painea calda si nu-l apreciaza pe Sorin Adam Matei si teoriile sale. Cred ca si regretatul Alex Leo Serban ar intra lejer in aceasta grila absurda.
Pe scurt, nu la Basescu, iesirile si personalitatea sa (intr-adevar, excelent surprinse in ultimele articole ale lui Andrei Plesu din Adevarul si Dilema) facea referire comentariul meu, ci la obsesiile care bantuie de ani de zile aceasta revista, inca de cand era condusa de Ioan Bogdan Lefter. Dati-mi voie sa constat ca promisiunea facuta de doamna Carmen Musat in februarie 2005, o data cu plecarea lui Ioan Bogdan Lefter din redactie, cum ca „revista isi va
pastra radicalitatea, nu si idiosincraziile” n-a avut nici o acoperire in realitate in anii ce au urmat. Ati mimat stangaci doar detasarea, in realitate ati dezechilibrat decenta majoritatii articolelor cu sageti gratuite catre intelectualitatea care va urticariaza si i-ati pus cel mai adesea intr-o lumina malonesta.
Revenind la Basescu, nu cred ca cineva dintre intelectualii pe care ii puneti sistematic la colt isi face vreo iluzie cu privire la anvergura sa culturala, fibra sa rudimentara sau soliditatea principiilor care ii ghideaza actiunile. A demonstrat deja in numeroase randuri ca are claxonul mai mare decat motorul iar temeiurile morale / istorice ale deciziilor sale nu i-au fost niciodata clare, ma tem. Pentru condamnarea comunismului nu avea nevoie de o comisie, dar – pentru un om care nici n-a auzit macar de Stephane Courtois sau de Robert Conquest – a fost nevoie de un tom care sa certifice ca ne-am bucurat 50 de ani de un regim criminal. Asta nu l-a impiedicat insa sa-l comemoreze pios pe Paunescu la moartea acestuia sau sa se refere la abdicarea Regelui Mihai precum Ion Coja (sau ca o gramada dintre cei care l-au amendat pt declaratiile respective, gen Razvan Theodorescu). Suspectez chiar ca maresalul Ion Antonescu
nu-i este, de altfel, tocmai antipatic, dar nu pot sa-i fac proces de intentie in baza unor banuieli. Motivul pentru care criticile la adresa lui Basescu sunt mai timide din partea
cercurilor intelectuale liberale este acelasi pentru care si Emil Constantinescu parea menajat de aceiasi in timpul mandatului sau. Nu poti intra in corul isteric al unei prese vadimizate, care-i recuza orice gest politic presedintelui, la gramada, pentru ca (asa incoerent si confuz moral
cum este) nu este controlabil (sau nu pe cat se doreste).
Nu mai cultivati atat amnezia si aduceti-va aminte de acele adevarate tribunale ale poporului organizate de Marius Tuca in fiecare seara la sfarsitul anilor ’90 la Antena 1, care demonizau sistematic si brutal orice masura economica sau
politica a coalitiei aflata la putere intre 1996 si 2000, dar mai ales tot ce avea legatura cu PNT-CD. Reamintiti-va invectivele cu care erau gratulati „intelectualii lui Constantinescu” in ziare precum Adevarul, National, Azi sau Cronica Romana. Vreti sa va aduc aminte reputatia
penala a lui Ion Cristoiu – aceasta rusine a jurnalismului autohton – in materie de insulte si calomnii gazduite magnanim de o suita de publicatii si emisiuni TV? Ati uitat cumva cum, la cateva zile de la schimbarea de regim, in toamna lui 2006, Ion Cristoiu o compara pe Ana
Blandiana cu Elena Lupescu iar de Stere Gulea afirma ca are un sex incert? Sa va mai aduc aminte de imprecatiile la adresa Alinei Mungiu sau Gabrielei Adamesteanu? Sa va aduc aminte cum Andrei Cornea era pentru Cristian Tudor Popescu o „matreata cu barba”, fiind platit de Soros sa
conspire impotriva intereselor nationale ca membru al cabalei de la GDS? Recititi articolul din toamna lui 99 semnat de Tom Gallagher in revista 22 in care acesta isi declara consternarea pentru linsajul mediatic la care fusesera supusi cativa istorici in emisiunea lui Marius Tuca
pentru ca nu fusesera reverentiosi cu vulgata nationala intr-un manual alternativ. Trebuie sa fii orb sa nu observi similitudinile dintre perioadele 1996-2000 si cea curenta si sa nu le pui in relatie cu linistea din mandatul Iliescu-Nastase.
Sa fim seriosi, intr-o societate infestata de pornografie (in sensul larg al cuvantului), violenta de limbaj si vizuala, nu faptul ca este necioplit deranjeaza la Traian Basescu. Intr-o rigola ca societatea romaneasca, in care presa face ocheade sau ofera de-a dreptul spatii mari de antena unor oameni ca Vadim Tudor sau Gigi Becalii si verii sai, in care Ciutacu face plecaciuni multiple in fata lui Sorin Oprescu – fara sa-l deranjeze vocabularul de mardeias al acestuia, in care Marian Vanghelie este vazut drept simpatic (de ziua sa l-a avut ca bucatar la Taverna Sarbului pe Mircea Dinescu, iar alaturi i-au fost spirite fine precum Emil Hurezeanu si Stelian Tanase), e greu sa ma convingeti ca principalul motiv al aversiunii fata de Basescu este unul stilistic, fiindca nu tine cum trebuie in mana furculita si cutitul discursului public. Nu, din nefericire, la fel cum s-a intamplat si cu Emil Constantinescu, Basescu va deveni brusc frecventabil in momentul in care nu va mai fi un obstacol pentru stalpii noii
societati carora Brucan le-a si dedicat o carte. Disponibilitatea sa pt dialog si convivialitate cu Ion Cristoiu – care pana nu demult vedea in Basescu un adevarat terorist national dispus sa rapeasca oameni in Irak pentru a-si consolida dictatura – anunta noi dezamagiri. Nu pot sa nu fac din nou apel la propria dvs memorie si sa nu va reamintesc ca Basescu a fost un privilegiat al mass-media romanesti in vremurile cand reprezenta un factor destabilizator pentru administratia Constantinescu / Ciorbea. O guvernare la randul ei vazuta ca o amenintare pentru establishmentul politico-economic cu ramificatii in presa. Pe atunci Basescu era plimbat in prime-time pe la televiziuni, se intretinea prieteneste cu Sorin Rosca Stanescu si era, in general, util.
Ce nu s-a schimbat este, insa, anti-intelectualismul furibund din societatea romaneasca si este trist ca o publicatie totusi respectabila ca Observator Cultural tine sa completeze tabloul resentimentelor fata de acestia. Vinovatii de serviciu sunt aceiasi ca si atunci – un adevarat grup Bilderberg care conspira pentru mentinerea la putere a unui dictator („otravind mintile tinerilor” – o exprimare memorabila marca Cristi Rogozanu + Luminita Marcu auzita acum vreo sase ani in timpul unui interviu cu ei la BBC). Ruta preferata pentru critica politica in Romania trece in continuare pe la Liiceanu sau Plesu, ca si cum acestia ar butona prestatia politica a presedintelui si ar trebui sa dea constant explicatii pentru actiunile politice sau declaratiile acestuia.
In fine, departe de mine ideea ca spiritul critic ar trebui sa paraseasca revista iar articolele dvs sa devina docile, obiectia mea viza strict impunsaturile gratuite la adresa unor intelectuali cu care tineti sa va condimentati orice articol cu tema politica. Sunteti liber sa o faceti in continuare, probabil ca v-ati cultivat un public care apreciaza asta. Va avertizam, insa, ca nici dvs, nici doamna Musat, nu veti dobandi o autoritate intelectuala mai mare in Romania prin astfel de tertipuri. Oameni precum Vladimir Tismaneanu sau Cartarescu si-au castigat aceasta autoritate in mod organic, prin elocinta ideilor si prin chimia deosebita cu un anumit public educat. Va iluzionati daca va imaginati ca prestigiul lor se poate demonta cu sugestii infamante, chiar si repetate incontinent.
Va doresc mai multa relaxare!
Pe langa faptul ca marinarul carmaci a foat cat p-aci sa rastoarne ambarcatiunea pe care o conduce,nu recunoaste in ruptul capului ca a dat-o-n bara si se tine tare chiar de-ar fi ca vasul sa se scufunde.Halal carmaci,nenica !
Domnu’ Adrian, cu cine vorbiti? Si de cind sintem asa de familiari, de cind ne tutuim?
Si daca tot ne tutuim, nu faci un pustiu de bine sa explici cititorilor cum s-a reformat statul roman?
Cu multumiri anticipate pentru explicatii,
Ovidiu Simonca
de ce spui ca presedintele e inconsecvent atata timp cat si-a mentinut dorinta si vointa de a reforma statul roman? comentariul tau pare cel putin irational, neargumentabil…
Basescu este maestrul bulibaselilor, el este Bulibasescu.
El mai este si Bulevardescu.
Talmes balmesul istoric al unui presedinte ales hales bules este o dovada ca scoala romaneasca a fost usor de fentat intotdeauna. Buli este marinarul cel mai slab la istorie.
Oare cine urmeaza dupa majestatea sa, regele Mihai?
Probabil… sindicatele!
Si de la toamna pensioarele de urmasi, apoi militarii detasati in Afganistan si in cele din urma Nuti spaima Constitutii.
La toamna va fi disitractiv. halal de Mircea Badea ca are are un asa excelent material de luat la misto.
Jos toti! Sus Base !
Va admir, stimate domnule Simonca, pentru stilul Dvs. in perfecta armonie cu onestitatea jurnalismului (si mai cred ca intre aceste doua notiuni exista compatibilitate) de inalta calitate pe care-l practicati. Cat despre opinia mea la „subiect” mi-am exprimat-o in comentariul la „Demisia!”
… care s-ar putea sa fie la fel de bine un „distins” Hortensiu, nu se afla aici pentru a exprima vreo parere: pur si simplu, d-sa nu are pareri, are un program de actiune. Pe care si-l urmareste fara sa se incurce in subtilităti de argumentare sau de „stilistica”. Aplicand principiul leninist ca „dusmanului” nu trebuie sa-i atribui decat cele mai josnice motivatii posibile, pentru a-l târî în noroi si a-l compromite fara apel.
@ Hortensia Grigoriu
Daca nu contam intelectual, nu inteleg de ce sinteti atit de pornita impotriva noastra/ a mea. Sint atitea locuri in care puteti fi in consonanta…
Acuma, ca v-ati racorit, dvs aveti vreo parere despre atacurile presedintelui Basescu impotriva regelui Mihai?
Chiar m-ar interesa daca aveti vreo parere. Sigur, o exprimati cind doriti, forumul nostru de comentarii e deschis si azi, si miine, si poimiine… si peste un an….
Dar, aveti vreo parere sau ati intervenit doar sa ne spuneti ca „nu contam”? Asta am inteles, mesajul dvs este clar: sa nu mai intervenim, sa nu ne mai pronuntam, sa nu mai avem opinii. Numai ca problema, pina la urma, nu e la mine, impasul este – vreti, nu vreti – la presedintele Basescu… Si apoi, stimata doamna, asa cum unii tac sau se exprima mai tirziu, cind doresc, altii scriu si intervin acum. Fiecare scrie/ sau nu scrie, fiecare intervine sau tace. Cei care tac s-ar putea sa fie in situatia in care Traian Basescu „a reuşit să pună într-o situaţie imposibilă câţiva oameni care îi sunt sincer fideli. A reuşit să-i determine să-şi sacrifice libertatea interioară, pentru a nu ridica piatra”, cum scrie Andrei Plesu („Adevarul”, 29 iunie 2011).
Pentru cititori si pentru dvs, mai ofer un citat. Ii apartine lui Dorin Tudoran, este preluat de pe http://www.dorintudoran.com:
„Lucrurile au căpătat deja un caracter grotesc: în vreme ce Traian Băsescu reiterează că nu are ce și de ce să retracteze, camarila stilistică continuă să încerce dregerea busuiocului. Între sinceritatea președintelui și prefăcătoria camarilei stilistice o aleg pe cea dintâi. Nu fiindcă ar fi răul cel mai mic, ci pentru că e răul cel mai sincer dintre cele două.”.
Imi place sa cred, stimata doamna, ca nu sinteti printre aceia care „au rezerve” doar fata de „stilistica exprimarii” presedintelui Basescu.
Spor si sanatate,
Ovidiu Simonca
Cum se putea sa nu folositi acest nou episod ca sa va rafuiti cu intelectualitatea validata de piata de carte si care au greutate in sfera publica, chiar si prin faptul ca sunt o tinta predilecta a injuraturilor de presa… De fapt, abia acesta este adevaratul motiv pentru care frustrati precum dvs, d-na Musat sau „mari” spirite de genul Sorin Adam Matei ori Rogozanu nu puteti dormi. Exact: nu aveti trecerea pe care v-o doriti iar opiniile voastre au valoare relativa doar pentru alti complexati. Nu reusiti nici macar sa generati acele pasiuni negative create de figurile imunde ale trustului Intact. Calitatea stilistica si onestitatea intelectuala care va caracterizeaza ca produs jurnalistic sunt atat de precare incat NU CONTATI pentru vreo categorie consistenta de public. Amuzant, dar si penibil, este ca de peste zece ani persistati in iluzia ca veti reusi sa va legitimati intelectual exclusiv prin persiflarea meschina a figurilor – va place sau nu – marcante ale intelectualitatii liberale (si da, de dreapta) din Romania contemporana. Inca o data, incercati totusi sa retineti un lucru de bun simt spus de Plesu – nici el, nici alta personalitate culturala a vremii nu are obligatia sa vina in intampinarea asteptarilor dvs, ale lui Mircea Badea sau ale altui reprezentant de vaza din mass-media, cu reactii prompte la toate iesirile lui Basescu, condamnabile sau nu. Nici Plesu, nici Liiceanu, nici Tismaneanu sau cine va mai agita noptile nu datoreaza aparitii publice sau vocalize cu orice ocazie de isterie publica. In plus, maniera in care o fac si momentul in care acestia iau decizia sa se pronunte pe un subiect public le apartine in totalitate, nu va mai inflamati atata. Cu articole de genul acesta, nu faceti decat sa le recunoasteti autoritatea intelectuala, adica exact ceea ce de fapt doriti sa le recuzati.
Pentru mine Basescu nu este presedintele Romaniei, desi multi dintre reomani il merita. Pt mine el nu este nimic. Adica este un nimic.
Bravo autorului! Azi, după Liturghie şi deseară de la orele 21, pe treptele Catedralei Mitropolitane din Timişoara, ctitorie a Majestăţii Sale Mihai I de România, ne arătăm solidaritatea cu Istoria noastră, cu Suveranul nostru. Primul semnatar este ÎPSS Nicolae Corneanu, şi el ţinta unei tentative de uzurpare. Dar Sfântul Sinod va face dreptate în 21 iulie. DOAMNE, AJUTĂ!
Am tolerat prea mult grobianismul. Cand vom pune punct acestor necuviinte?