Nudul în artă (II)

Deşi triumful creştinismului a determinat transformarea temei în tabu, nudul a rămas în continuare un subiect abordat de artişti datorită multiplelor sensuri spre care poate trimite. Au fost căutate şi găsite derogări prin care să fie admise reprezentările nudităţii parţiale sau totale. Unele opere de artă medievale şi renascentiste înfăţişează o Fecioară Maria cu Pruncul Iisus la pieptul dezgolit, abordare aparent permisă de sfinţenia subiectului. Adam şi Eva au fost, de asemenea, reprezentaţi goi, ca rezultat al interpretării literale a poveştii biblice. Iisus pe cruce este adesea reprezentat în artă ca nud sau drapat pentru a se sublinia suferinţa sa fizică.   Redescoperirea culturii greco-romane în Renaştere a repus nudul în centrul eforturilor creatoare. Nudurile bazate pe modele antice apar în Italia, înainte de mijlocul secolului al XIII-lea, iar pînă la mijlocul secolului al XV-lea devin simboluri ale Antichităţii şi reîncarnarea acesteia. Donatello a adaptat proporţiile ideale ale figurilor greceşti atletice pentru statuia lui David, prezentînd astfel eroul biblic într-o formă clasică. Pictorii veneţieni au inventat o nouă imagine a zeiţei Venus în poziţie culcată, odihnindu-se dezbrăcată într-un peisaj sau într-un interior. Deşi acestea reflectă proporţiile statuilor antice, noile tratări ale subiectului pun în evidenţă mai degrabă căldura seducătoare a […]