Numaratoarea inversa: Despre actele zilnice de onestitate (97)

Zidarii aminau de citeva zile bune sa termine odata cu pusul faiantei in baie. Facusem si imprudenta sa le cer sa imi schimbe gemuletul strimb si meschin cu un hublou de vapor care ma costase o avere, luat de undeva din Italia, de la un santier naval. Vara incepuse de citeva saptamini si, imi povesteau mesterii, toata lumea se apucase deodata de zugraveli si reparatii. „Nici noi nu vrem sa pierdem timpul p’aici. Taim iz mani, vorba aia“, imi spunea seful celorlalti doi oameni care pusesera stapinire pe baia mea. Paradoxal este ca, desi nu prea facea nimic, mesterul asta avea o salopeta mult mai murdara decit a celorlalti muncitori. Isi etala petele de var si vopseaua intr-o suta de culori de pe salopeta ca pe trofee sau ca pe cicatrice capatate in batalii purtate in bai din lumea intreaga. Murdaria lui era poate o dovada a competentei, la fel cum, pentru strungari, spanul sarit din strung direct in ochi sau uleiul de masina ramas sub unghii sint dovezi de curaj la locul de munca si de profesionalism. Vroiam doar sa ii vad odata plecati si sa imi recistig dreptul la un dus in zilele alea cind e al naibii […]