Numaratoarea inversa: Poveste cu un acvariu fara pesti (90)

Acum vreo doi-trei ani, in alta viata, am cumparat un acvariu de undeva de la un magazin de linga Strada Franceza. Singurul acvariu pe care l-am cumparat vreodata, singurul acvariu pe care l-am umplut, l-am golit si l-am spalat vreodata. Evident, am cumparat si pesti: gupi nervosi, pusi numai pe facut dragoste, scalari eleganti si pretentiosi, neoni minusculi si grabiti, carasi albi sau cu pata rosie in frunte… Zeci de pesti, in zeci de culori, care au murit dupa citeva zile, saptamini sau luni. Singurii pesti care au trait in acvariul meu inca de la inceput sint cei care s-au sinucis aseara: doi sanitari cu mustati lungi, patati si aproape orbi. Doctorul si Inginerul. Ultimii supravietuitori. N-au mai rezistat probabil sa vada o alta lume prin peretii de sticla si, ca doi casaloti batrini, cu mintile imbibate de ambra, au iesit la suprafata apei si au refuzat sa se mai scufunde. Au ales, in mintea lor parfumata, de pesti simpli, fara sclipiri, sa comita cu eleganta pacatul capital ca sa nu mai fie martorii nocturni ai pacatelor lipsite de importanta. Pestii stiu totul… Balantele nu stiu nimic.