„Nürnberg II?“

Nu poate fi trecut cu vederea faptul ca aparitia Holocaustului ca mit mobilizator al evreilor nu este perceput cu prea multa simpatie de multi dintre concetatenii lor, si nu ma refer acum la cei care (orice ar afirma despre sine) considera Holocaustul (desi numai cel petrecut pe propriile lor meleaguri) a fi fost nimic altceva decit „o minciuna, un fals, o escrocherie, o ticaloasa amenintare («Punga sau viata!»)“ din partea evreilor pentru a stoarce despagubiri pentru ce n-ar fi existat (Paul Goma, Saptamina rosie. 28 iunie-3 iulie 1940 sau Basarabia si evreii, Editura Vremea xxi, 2004, p. 273); nu ma refer, deci, la cei ce nu contenesc sa afirme ca tocmai centralitatea mitului mobilizator al Holocaustului i-a transformat pe cei implicati in aceasta, s-ar zice, rusinoasa activitate in „holocaustologi“*, in „socotitori sionisti“, in „contabili de cadavre“ (Paul Goma, Saptamina rosie…, p. 5-6) si in multe altele. Ma refer mai degraba la persoane aflate deasupra suspiciunii de antisemitism, care ocupa un loc important in ierarhia intelectuala postcomunista, cum ar fi Andrei Plesu, de exemplu. intr-un articol publicat in Dilema veche in februarie 2004, „Un alt fel de Holocaust“, Andrei Plesu isi manifesta, pe de o parte, ingrijorarea fata de faptul ca […]