O antologie a romantismului european

În măsura în care sintagma de literatură națională pare să fi suferit o diminuare a capacităţii sale de acoperire a unui fenomen literar și în măsura în care criteriile identitare tradiționale sînt depășite, se vorbeș­te tot mai mult în literatura comparată despre world literature (acea Weltliteratur despre care Goethe a scris în eseurile sale), sintezele consistente și antologiile devenind indispensabile. Inexistența unei antologii cuprinzătoare a romantismului european este, într-o anumită măsură, explicabilă, deoarece o antologie de acest tip înseamnă o muncă susținută de traducere din mai multe limbi, iar traducerea, după cum știm, poate fi cît se poate de problematică. Un asemenea proiect ambițios este volumul masiv publicat de Bloomsbury Academic (2014), European Romanticism: A Reader, editat de Simon Prickett și de Simon Haines. Antologia cuprinde texte despre romantismul britanic, ceh, danez, francez, german, maghiar, italian, norvegian, polonez, portughez, românesc, rus, spaniol, suedez și finlandez, cu o anexă asupra romantismului american și asupra impactului romantismului european asupra literaturii japoneze. Editorii au mobilizat 15 specialişti în studierea romantismului literar, care au editat, la rîndul lor, secțiuni care compilează o serie de texte reprezentative pentru fiecare spațiu literar. Fiecare text apare atît în orginal, cît și în traducere engleză. Materialul este organizat pe secțiuni tematice: „Artă și Estetică“, „Sinele“, „Istorie și Politică“, „Limbaj și Interpretare“, „Mituri, religie și supranaturalul“, „Natura“, „Exoticul“ și „Știința“. În plus, fiecare antologator scrie și o introducere istorică pentru fiecare spațiu literar.

Fără îndoială, secțiunea de care sîntem în mod special interesați este cea dedicată romantismului românesc, ale cărei text introductiv și antologie sînt semnate de Mihaela Anghelescu Irimia. Așa cum era de așteptat, pentru cultura română, „romantismul în toate formele sale – de la conceptual la filozofic, estetic, moral, civic, politic și național – este inseparabil de procesul de modernizare“, scrie coordonatoarea în introducerea sa. Mihaela Anghelescu Irimia urmează reperele tradiționale impuse de istoricii literari și de criticii români care s-au specializat în definirea şi descrierea perioadei. Avem în vedere Istoria… lui Călinescu, Originile romantismului românesc a lui Paul Cornea sau Îmblînzirea romantismului de Virgil Nemoianu. Sînt identificate procesul de occidentalizare, agenda naționalistă și paneuropeană, puternica componentă civică, accentele militante naționaliste. Romantismul românesc este definit ca un latecomer (un fenomen tîrziu), „această modernitate românească – «epoca  Bieder­meier» [apud Nemoianu] – combina principiile iluministe cu principii, valori și instituții romantice“. La fel ca în alte spații geografice și literare, ne arată Mihaela Anghelescu Irimia, spiritul național era atît o idee, cît și un sentiment, avînd în vedere că este vorba despre perioada cînd Țara Românească s-a unit cu Moldova, după care noul stat și-a cîștigat independența. Sînt astfel citate rolul Introducției la „Dacia Literară“ al lui Kogălniceanu, „traducerile“ lui Eliade Rădulescu din literatura europeană, efectul înnoitor al Junimii și al junimiștilor și momentul de coeziune și sinteză marcat de apariția lui Eminescu. Acesta este definit ca „cel mai occidental dintre romanticii români“, figură tutelară a literaturii române, exemplul cel mai reprezentativ al spiritului modern, în creaţia sa fiind întrupate spiritul mesianic și utopic, radicalismul și conservatorismul, exoticul și naționalul, toate acestea concentrîndu-se într-o literatură a cărei ambiție era să își afirme identitatea și prezența europeane.

În ceea ce privește antologia propriu-zisă, la sec­țiunea „Artă și estetică“, Mihaela Anghelescu Irimia reunește sub această temă fragmente din Poezia de Cezar Bolliac (în traducere proprie), Epigonii și Luceafărul lui Eminescu (traduse de Leon Levițchi) și Teatrul național de Ion Eliade Rădulescu. În secțiunea intitulată „The Self“ sînt antologate La gura sobei de Vasile Alecsandri și fragmente din Scrisoarea I a lui Eminescu. Sub tema „Istorie și politică“ apar Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie și Mama lui Ștefan cel Mare a lui Dimitrie Bolintineanu. La secțiunea „Language and Interpretation“ apar  Cîteva cuvinte în loc de prefață de Grigore Alexandrescu și un fragment din Introducție la Dacia Literarară a lui Kogălniceanu. Sub tema „Mitul, Religia și Supranaturalul“ apare un fragment din Cântarea României de Alecu Russo. „Natura“ este o temă ilustrată prin poemele Lacul și Floare albastră de Eminescu, iar „Exoticul“ prin Zburătorul lui Eliade Rădulescu. Orice antologie este bineînțeles amendabilă, constituind numai un punct de pornire pentru descrierea unei perioade deosebit de diverse şi complexe, însă efortul exegetic și de traducere depus Mihaela Anghelescu Irimia este admirabil. Ar fi interesant de văzut cum ar arăta o antologie a perioadei interbelice din literatura română destinată publicului străin. Asemenea volume sintetice, însoțite de aparate critice și de introduceri serioase, sînt necesare mai mult ca oricînd. Apariţia lor în contextul studierii unei literaturi globale poate preveni eludarea unei dimensiuni pe care literatura o poate actualiza în mod extraordinar – o imagine a complexității expresiei europene.