O dialectică a corului

  • Recomandă articolul
Război, orfani, violuri, foamete și moarte. În acest cadru, tenebros și înduioșător în același timp, izbăvirea vine prin muzică, complement ideal pentru prigonita, în asemenea condiții, omenie. Undeva în Europa a devenit oarecum pandant pentru Sunetul muzicii, implicit o nouă concurență artistică între cele două teatre de operă din Cluj – la gala ieșeană, recent, l-a devansat. Tematica e asemănătoare: aceeași hăituire fascistă, aceeași ghidușie imprevizibilă a lui Eros, aceeași vocație ludică a muzicii, aceeași șansă afectivă (și morală) a adopției. Dar mai siropoasei povești austriece îi corespunde un realism mai crud în cea maghiară, iar montarea lui László Béres, lipsită inevitabil de resursele expresioniste ale filmului inspirator (datorat lui Géza Radványi) – clarobscurul haosului infantil, decorurile umane devenite naturi moarte, sugestiile angoasante –, reușește totuși să-l men­țină prin recursul la un ritm special al miș­cării scenice. Personajul colectiv al bandei de mici tîlhari are o coerență surprinzătoare pentru violența confuză, nelipsită în surdină. O violență militară, dar și una a foamei, alături de cea a ierarhiilor interlope. Oricîtă dezbinare ar fi însă, cinetica grupului e aproape geometrică, ceea ce potențează impresia de destin comun, conferind personajelor o mai accentuată nuanță de realism etic. Atitudinea fiecăruia – chiar și în […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12884 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }