O dimineata pierduta pentru o epoca regasita

Vica, o romanca de 70 de ani si amintirile sale… Cind, intr-o dimineata, se hotaraste sa faca citeva vizite la Bucuresti, memoria timpului tisneste in valuri succesive. Din acel moment, cititorul va retrai saptezeci de ani de istorie romaneasca, prin intermediul privirii necrutator-ironice si tandre a acestei femei cu limba ascutita… Mai multe naratiuni se intretaie de-a lungul unui joc subtil de monologuri interioare. Daca romanul debuteaza cu epoca noastra, sintem repede proiectati in ajunul angajarii Romaniei in Primul Razboi Mondial. Astfel, dupa imaginea unei tari saracite si distruse de ani si ani de regim politic autoritar, ne regasim intr-un context de agitatie politica si de reflectii asupra evolutiei tarii. Iata ce spune un profesor apartinind aristocratiei de dinainte de razboi: „Cum sa negi ca o constitutie prea democratica a fost daruita prea devreme unui popor ce nu apucase sa stie ce insemneaza libertatea, ce insemneaza democratia si care abuza de ele? Cel ce va umbla peste ani prin gazete, prin memoriile noastre, risca a fi asurzit de un ingrozitor vacarm: zeflemele si acuze neincetate! Un furnicar de siluete grotesti, ce nu par, ca papusile de bilci, a fi miscate decit de sforile ambitiei si lacomiei!“ in timpul acestor saptamini […]