O disciplina in(ter)disciplinata

Doresc sa va prezint* un fel de pieseta (drama, comedie, farsa sau vodevil, nu se stie exact) in doua tablouri, un prolog si un epilog. Prolog: Comportarea pe ramura sau Cum sa gasim protagonistul As propune sa incepem potrivit regulilor stiute ale pieselor de moravuri, stabilind identitatea de „stare civila“ a protagonistului. Avem de-a face cu un erou de stirpe nobila: limba si literatura romana e una dintre cele mai importante discipline din scoala. Sa o privim mai indeaproape in aceasta calitate care ii defineste statutul. In lipsa unei mai potrivite arhondologii a lucrarilor spiritului, am dat o raita prin dictionare. Din DEX (1975) am aflat ca disciplina, s.f., inseamna in primul rind „1. Totalitatea regulilor de comportare si de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivitati; supunere liber-consimtita a membrilor unei colectivitati fata de dispozitiile luate de organele superioare in scopul asigurarii unei comportari si ordini corespunzatoare“. Gindindu-ma ca limba si literatura romana nu e (tocmai) echivalentul unei „supuneri liber-consimtite […] fata de dispozitiile luate de organele superioare“, am mers mai departe, aflind ca „disciplina“ mai poate fi si o „2. Ramura a unei stiinte, (p. ext.) stiinta“. Dar, din cite stiu, o stiinta/ ramura de stiinta numita „limba si […]