O iarbă mai perfidă decît oricînd

Wimbledon, ediţia 2014, s-a încheiat, dar turneul nu a fost deloc un dans delicat la ceaiul de la ora cinci, cum scria odinioară Jean Giraudoux. Dimpotrivă, ierarhiile s-au zguduit încă o dată, iar surprizele au fost substanţiale, mai ales pe tabloul fetelor. Nici Serena Williams, nici Li Na, nici Maşa Şarapova, nici Agniezska Radwanska, nici Viktoria Azarenka nu au putut face faţă noului val de jucătoare, iar fluctuanţa şi imprevizibilitatea suprafeţei, iarba, nu le-au ajutat pe veterane, în ciuda experienţei lor. La fel ca la Roland Garros, „Simona noastră naţională“, ca să utilizez o formulă cu rigoare falsă, dar atît de îndrăgită de masa iubitorilor mioritici de tenis, a avut o evoluţie entuziasmantă, respectîndu-şi la milimetru statutul de impozant cap de serie (3). Fermecătoarea machidoancă, în ale cărei vene probabil că învolburează ceva din patima regelui Alexandru, cuceritorul lumii, a făcut un tenis exact, frumos şi eficient, calificîndu-se în semifinală cu doar un singur set pierdut pe parcurs. Ghinionul ei a fost, ca să spun astfel, de dublă factură: a dat peste noul superstar al tenisului feminin, canadianca Eugènie Bouchard, o atletă înaltă, mobilă şi puternică, al cărei stil de joc se potrivea perfect rigorilor gazonului; în al doilea rînd, […]