O nouă „dereglare a tuturor simţurilor“

Trebuie să mărturisesc, de la bun început, că am o admiraţie pentru modul în care Ion Mureşan şi-a croit drumul în literatură. Publicînd numai două volume de poezie, Cartea de iarnă (1981) şi Poemul care nu poate fi înţeles (1993), poetul a devenit unul dintre cele mai importante nume ale poeziei contemporane.   Ion MUREŞAN, cartea Alcool, Editura Charmides, Bistriţa, 2010, 78 p.   Mi-a plăcut întotdeauna această atitudine a poeţilor care au avut curajul de a tăcea atunci cînd nu au mai avut nimic de spus, spre deosebire de scriitorii care se ambiţionează să publice o carte în fiecare an sau la doi ani, doar pentru a fi prezenţi în conştiinţa publicului cititor. Pe de altă parte, Ion Mureşan este cît se poate de prezent la festivalurile de poezie, la colocviile de literatură sau la dezbaterile despre literatura contemporană. Mi-a plăcut întotdeauna modul direct, imprudent chiar, de a spune lucrurilor pe nume, fără grijă pentru propria persoană sau pentru propria imagine. Îmi plac oamenii de acest tip, care sacrifică orice complezenţă atunci cînd într-o încăpere se strecoară ipocrizia. Aceste calităţi, dar mai ales cele două volume de poezie publicate în 1981 şi 1993 au făcut din Ion Mureşan un […]