O ordonanţă de urgenţă pentru cinematografia română

Din filmele selecției oficiale de la Cannes din acest an, o mare parte dintre producțiile străine a fost dezamăgitoare. Singurele filme care mi s-au părut semnificative pentru selecție au fost cele românești. Includ aici și Inimi cicatrizate, al lui Radu Jude, care nu a fost selectat, dar care a fost, din multe puncte de vedere, mai bun decît alte filme din selec­ția oficială. Aceasta nu este o observație atinsă de judecăţi naționaliste, nici o pledoarie fără măsură pentru filmul românesc. Folosesc cu zgîrcenie și destul de rar superlativul. Faptul că filmul românesc influențează cinematografia mondială este o certitudine. E de ajuns să citești cronicile făcute de criticii de film străini pentru a vedea că se vorbeș­te despre influența lui Cristi Puiu, Mungiu și a Noului Val românesc asupra tinerilor autori din toată lumea. Dar știm cu toții cum s-a făcut film în România – prin efortul enorm dus de cîțiva regizori, care și-au transformat familiile în case de producție, lucrînd într-un provizorat permanent, în lipsa unei industrii. Ajungem astfel la intens dezbătuta Lege a Cinematografiei (OG 39/2005), pe care Guvernul intenționează să o modifice prin Ordonanță de Urgență. Pentru că producția de film românesc are nevoie de un cadru mult […]