O parabolă vizionară despre pierderea libertății

Preocuparea centrală a scriitorului spaniol Iván Repila este legată de pierderea și cîștigarea libertății. În romanul Băiatul care a furat calul lui Attila, apărut la sfîrșitul anului trecut la Editura Univers, în traducerea de excepție a Simonei Sora, cititorului i se oferă o situație-limită și un spațiu narativ compact, dezvoltat însă într-o parabolă (alegorie?) vizionară de mare intensitate : doi frați, cunoscuţi numai sub numele de Cel Mare și Cel Mic, sînt aruncați într-un puț adînc, lipsiți de hrană și de orice adăpost, fiind astfel obligați să se lupte pentru propria supraviețuire. Existenţa ca o lungă captivitate Nu primim alte informații precise despre situația celor doi, deşi aceştia ştiu cine i-a condamnat la captivitate. Informaţia este însă subtil divulgată, mult mai tîrziu, pe parcursul romanului. Nu este precizat timpul și spațiul (geografic) în care agonia celor doi se desfășoară. Pe măsură ce construieşte două psihologii foarte complexe, Repila reuşeşte să construiască şi o poveste cu mize etice. Totul pare să se petreacă într-o lume în care societatea pare să fi dispărut aproape în totalitate şi în care aceasta pare să ignore situațiile în care oamenii sînt supuși torturii. Deși nu e vorba de un roman cu teză, Băiatul care a […]