O reglare de conturi

Finalurile seamănă mai mereu cu începuturile. În ianuarie 2005, Augustin Buzura a fost destituit peste noapte de la conducerea Fundaţiei Culturale Române şi înlocuit cu Horia-Roman Patapievici la recomandarea lui Andrei Pleşu, aflat în conflict mai vechi cu Augustin Buzura pe chestiunea revistei Dilema – un scandal care a făcut destulă vîlvă în epocă. ICR avea un buget consistent din acel an 2005 şi o nouă lege de funcţionare. ICR a fost reorganizat, de fapt, pentru Ion Iliescu, care urma să se retragă aici după ce părăsea Cotrocenii. Băsescu a cîştigat alegerile prezidenţiale, iar ICR a ajuns sub conducerea lui Horia-Roman Patapievici. Din mers, pe o lege proastă, care definea alte scopuri, ICR a trecut la implementarea unui program de promovare a culturii romane şi – să spunem – a avut destule reuşite, dar şi rateuri. A fost un efort organizaţional stimabil, pentru a umple un gol pe care alţii, polonezii, cehii, ungurii, începuseră deja să-l umple de la începutul anilor ’90.   Păcatul originar al întreprinderii a fost subordonarea politică. Cei care se tem acum de politizarea instituţiei pe viitor trebuie să observe, totuşi, că ea este deja politizată. Actuala conducere l-a servit pe Traian Băsescu prin repetate gesturi […]