O relatie conflictuala

  • Recomandă articolul
Nu am parcurs decit in graba, acum ceva timp, un manual pentru jurnalisti care repertoria sec si profesoral etapele interviului: documentarea, schitarea sau chiar elaborarea intrebarilor, a punctelor de luat in discutie etc. Regulile acestea le aplici fara sa vrei sau la inceput, mai ales chiar fara sa stii, ca monsieur Jourdain. Mai dificile sint particularizarile, ajustarile in functie de interlocutor si descoperirea propriului algoritm intern aparte de cel din manuale, altfel deloc lipsite de utilitate care curg cel mai firesc din practica si, in mod necesar, din multe izbituri cu capul in pragul de sus, de fapt dintr-o lupta cu propriile aprehensiuni sau idolatrii. Poate de aceea relatia mea cu interviul s-a dezvoltat empiric, nesistematic, uneori sovaitor si intotdeauna conflictual. Spun „conflictual” pentru ca un interviu reusit este si aici urmeaza un truism unul in care ai intrat intr-o comunicare reala cu cel care-ti vorbeste: o legatura pe care ti-o construiesti situatie ideala stind intr-adevar de vorba cu interlocutorul ales, urmarindu-l, citind, ascultind ce face. Urmeaza un intens efort de culegere propriu-zisa a interviului, a „produsului” jurnalistic concret: muncesti pe scurt cu sirg, finisezi, stilizezi, corectezi, pui in pagina, faci toaleta finala, apare revista si. altul la rind. O […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12882 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }