O seară la Opera Naţională Bucureşti

Frumoase şi generoase iniţiativele Operei Naţionale Bucureşti (dar şi ale Teatrului Naţional de Operetă) – uşor simandicoase aceste „naţionalizări“ ale unor instituţii locale, la urma urmelor, dar se pare că au contat raţiuni financiare pentru denumirea lor, iar cînd este vorba de contabili, orice discuţie devine inutilă… – de a scoate lumea bucureşteană din locuinţe şi de a o aduce la concert. La „promenade estival-muzicale“, seara, în aer liber, pe cei care nu au apucat să plece în vilegiatură. La mare şi la munte, cînd întregul popor, care se dedulceşte pentru viitoarele uninominale şi are vise cu Adriana Săftoiu şi Elena Udrea, se şi odihneşte activ pe unde apucă. Aşa că ieşirea „la muzică“ a fost o tentaţie reală – tot atît de apetisantă ca şi gîndul la berea rece şi la grătarul încins – ce întreţine viu şi nealterat „spiritul românesc al fiinţei“. Dincolo de ironiile noastre cordial-amicale – să ne mai gîndim şi la Ion Luca Caragiale, nu doar la Miron Mitrea şi la Crin Antonescu, mare meloman, altminteri –, bine-venite momente muzicale în avanpremiera deschiderii noii stagiuni. Scurt şi cuprinzător: avem nevoie de astfel de oferte, populare şi popularizatoare, astfel ca tot „omul recent“ să aibă acces […]