O zi mai lungă decît veacul

E 4 şi jumătate dimineaţa, duminică, 16 noiembrie 2014. Am dormit doar vreo două ore, dar trebuie să mă ridic. Îmi fac o cafea, mă lovesc prin casă de Dumitru, ne învîrtim în cele două băi, ne spălăm pe dinţi. Pachetele cu mîncare sînt pregătite de mama de aseară. Avem şniţele de pui şi de vită, legume proaspete, banane, pîine. Vom petrece vreo 18 ore în cîte o secţie de votare din Popeşti Leordeni. Ne-am înscris observatori pentru Centrul pentru Resurse Civice. Este ONG-ul care a observat referendumul din Apuseni pentru exploatarea de la Roşia Montană şi care a reuşit să-l facă invalid prin simplul fapt că prezenţa observatorilor în secţiile de vot a limitat fraudele. Moţii nu au dat buzna la urne, iar cu observatori de faţă nu s-au putut inventa prezenţe de 100% la vot. 5.30, sîntem gata de pornire, îmi verific lucrurile în rucsac, fişele de observare, mîncarea, telefoanele, încărcătorul, tableta, portofelul. Unde e portofelul? Portofelul nu e. Cade cerul pe mine. Mama vorbeşte încontinuu, gîndeşte-te ce ai făcut cu el ultima dată, ultima dată am fost la farmacie pe Viilor, fuck, unde e portofelul, ratăm deschiderea secţiei. Tremur. O fi la birou, l-am mai lăsat o […]