Oare cu Trump o să trăim mai bine?

Evenimentele politice se consumă la foc iute în România: PSD și-a pus oamenii lui la ambele comisii parlamentare de urmărire a activității SRI și SIE; alde Sebastian Ghiță, fost parlamentar PSD (era să scriem SRI),  a mai devoalat un matrapazlîc sau altul, spre amuzamentul galeriei din România.

Momentul cel mai important însă se va desfășura pe 20 ianuarie, cînd Donald Trump va depune jurămîntul ca președinte al Statelor Unite. Ceea ce părea o bazaconie și o glumă proastă, acum un an, se dovedește realitate. Că au intervenit hackerii ruși și Vladimir Putin personal în sprijinirea candidaturii lui Donald Trump, că au greșit – mult și bine – democrații în strategia lor de campanie electorală, în acest moment nu mai contează. Avem un președinte al SUA, cu jurămînt depus și instalat cu tot calabalîcul, bașca o sumedenie de noi consilieri prezidențiali la Casa Albă.

Să vedem ce va urma: în ce măsură noul și intempestivul președinte va pune în practică toate cele avansate în campanie (în materie de politici economice și sociale în plan intern, atît de dorite de marea masă de americani, și în chestiuni geostrategice în politica externă americană)? În ce măsură ne va afecta și pe noi, România, noua administrație de la Washington? În ce măsură vom fi racordați la noile linii de politică externă americană?

Faptul că Donald Trump strîmbă din nas la învechita, zice el, NATO și că se solicită mai mulți gologani, din partea aliaților din Estul Europei, pentru bugetul  NATO nu ar fi o surpriză. La acest capitol, stăm bine. Noi deja avem alocați cei 2 % din PIB, ceea ce ar putea să ne aducă calificarea „good boy“ din partea noii administrații republicane. Faptul că toţi românii educaţi și care îşi exprimă opiniile și opțiunile au sprijinit-o pe Hillary Clinton ține deja de domeniul trecutului. În materie de mîncat usturoi și schimbat macazul (întorsul ca la Ploiești era, cîndva, o situație inedită, la propriu) nu ne taie multă lume. Investițiile americane mult așteptate în România întîrzie. În schimb, ajung tancuri americane în Polonia, spre mulţumirea polonezilor, care nu uită ușor ce au pățit din cauza rușilor de-a lungul istoriei.

În schimb, rușii mîrîie și cîrîie la toate aceste noi desfășurări militare, în timp ce preoții ruși sfințesc noile rachete rusești amplasate în Crimeea. Să vezi și să nu crezi, mare e grădina lui Dumnezeu! La acest punct, stăm bine, mai ales după dezvăluirile lui Sebastian Ghiță, ajuns peste noapte un prosper om de afaceri, deputat PSD și în mod cert un om al serviciiilor secrete românești şi, mai nou, o vedetă de televiziune care amestecă jumătăţi de adevăr şi minciuni. În aceeași zonă a pîrîtului și a pîrei pe care le incriminam săptămîna trecută. Și totuși, cum de este posibil ca un urmărit penal de Justiția română, cu un mandat de arestare național și internațional, să-i dea în gît – sună urît, dar acesta e adevărul – pe foștii săi tovarăși de drum? Și de șpriț, chefuială, distrac­ție mare, că e vorba de insulele Scheyselles, de Italia sau de sediile cu litere din alfabetul român ale SRI. De la ex-președintele Traian Băsescu pînă la generalul Florian Coldea, adjunct, dar șef operativ la SRI, și șefa DNA, o altă vedetă TV în ultimele săptămîni, Laura Codruța Kovesi. Plagiatul ca plagiatul, dar restul?

Multe vorbe și acuze neprobate în spațiul public, care intoxică și maculează viața noastră politică. Noul Guvern și noul Parlament au intrat în pîine, decizii peste decizii sînt luate la repezeală, conform unui plan de guvernare știut pînă mai ieri doar de liderul PSD care, pe zi ce trece, devine un fel de lider Maximo în România. Președintele Klaus Iohannis are o misiune dificilă, care constă în a împăca păr­țile și a trece peste opțiunile/ simpatiile sale personale, pentru bunul mers al României și în interesul direct al românilor. Gîlcevile mărunte dintre actualul PNL – care e orice, dar nu un partid liberal – și actuala alianță aflată la guvernare (sprijinul UDMR și al minorităților face imposibilă orice răsturnare a situației) nu pot duce nicăieri. Decît la măcinat energii în gol.

Sperăm, sperăm mereu, că, așa cum spunea și președintele, cu calm și răbdare, să reușim un an economic bun și cu efecte benefice pentru toată suflarea românească. Măsurile luate de noul guvern ar putea aduce o schimbare în mai bine. Politica se face cu opțiuni clare şi cu programe de guvernare, nu e suficient să vînezi greșelile adversarilor. Cred că tactica utilizată de USR-ul lui Nicușor Dan nu duce nicăieri și este un mod eronat de a pune în discuție problemele unei națiuni. O să treacă și iarna asta, și cum dau iarba și ghioceii, să te ții iar, frate, manifestări culturale cu toptanul. Faptul că autoritățile românești, centrale sau locale, alocă bani cu nemiluita pentru fel de fel de festivaluri ale cepii, scrumbiilor, corcodușelor sau iepurilor de casă ne lasă cu aceeași nedumerire cu care se încheia destinul lui nenea Anghelache: un de ce?, un warum de zile mari, care, la o adică, face farmecul și misterul lumii românești. Unde orice e posibil, fiindcă singurul criteriu care funcționează este lipsa de criterii.