Obama nu e nou, e clasic

De prin anii ’90, exista un refren foarte folosit în campaniile victorioase ale stîngii americane: „Guvernare moderată, de centru“. Hai, maxim de centru-stînga. Bill Clinton a folosit stratagema cu mult succes în 1992. Băieţii isteţi din Partidul Muncitoresc Britanic (zis Laburist) au studiat cu atenţie, la faţa locului, campania lui Bill şi i-au făcut cadou lui Tony Blair mantra cu care avea să cîştige în 1997. Cu ochii la locomotiva ideologică americano-britanică, isteţii din restul stîngii occidentale au preluat şlagărul „con gusto“ şi hop! Stînga s-a reinventat. Nu mai e Stînga – e Centru. Socialismul cu toate racilele lui? A fost extirpat. Stînga nu mai e ideologică – e post-ideologică. În loc de confruntare – armonie. În loc de partizanat – consens. Largă unitate. Vindecarea rănilor, echitate, pace socială şi pace planetară, prosperitate universală. Sigur, cu Stînga la putere. Barack Hussein Obama a dus o excepţională campanie electorală de centru, a cîştigat şi, desigur, va guverna pe centru. Hai, maximum centru-stînga. Magnific.   Există, însă, şi o altă viziune. Mai nuanţată. Mai puţin amnezică. Poate unii n-au uitat: „Centrul vital al naţiunii“. Partidul. Unic, căci Centrul e unic. Fiind format din cei mai buni dintre cei buni, Partidul nu are […]