OCHIUL INOCENT. Aimez-vous l’hystérie?

Ne amintim cu toţii de celebra pînză din 1887 a lui André Brouillet, intitulată Doctorul Charcot la Salpêtrière. O imagine terifiantă şi aproape mistică, înfăţişînd tribul masculilor potenţi, studenţi, medici şi fani, privind cu încordare solidară magia supremului magistru, Charcot. Acesta ţine ridicat marţial braţul drept, într-un magistral excurs pe tema tratării isteriei prin hipnoză, în vreme ce asistentul, doctorul Joseph Babiński, o susţine patetic pe după mijloc, din spate, pe isterica favorită a maestrului, „Blanche“ Marie Wittman, vedeta cunoscutelor „şedinţe cu public de marţi“, adevărate spectacole ale maladivului, la care venea toată lumea bună a Parisului, inclusiv scriitori, pictori şi filozofi importanţi. Aşadar, isteria ca temă predilectă, isteria ca fenomen psihosomatic, isteria ca actor principal într-o dramă a sfîrşitului de veac XIX. Isteria, despre care în acea vreme Freud, şi el elev al lui Charcot, spunea că este boala secolului. Bineînţeles, totul a fost o exagerare. Primul care a priceput că sărise peste cal a fost chiar maestrul Charcot, care, după ce se jurase că această boală psihică era o afecţiune tipic feminină, se revanşase ulterior prin publicarea lucrării Leçons sur les maladies du système nerveux, în care analizase şi şapte cazuri de isterie masculină. Acest fapt răsturna cu […]