OCHIUL INOCENT. Budişti potenţiali şi politică în lumea de astăzi

Rîndurile care urmează nu au nimic de-a face cu rigoarea unui exerciţiu de meditaţie metafizică. Ambiţia unui holism filozofic este chiar cel din urmă deziderat al acestora. Fără înaltă ţintă teoretică, este evident, cel puţin pentru mine, semnatarul lor, că singurul scop pe care l-am avut în vedere a fost de a desluşi liniamentele unei soterii personale. Cei care rezonează cu acest tip de salvare, repet, una de ordin individual, probabil că au a găsi anumite adevăruri în textul de faţă. Ceilalţi, care, din diferite motive, nu manifestă o asemenea necesitate, n-au decît să-l ignore sau să se refugieze în credinţa care le asigură zona de confort ideologic. E strict problema lor şi zău că n-am chef de vreo pseudopolemică acum, în prag de Crăciun. Ca de obicei, dialogul între surzi nu serveşte nimănui. Asta este încredinţarea mea, aşa că mă simt absolvit de gestul de a mai comenta comentariile comentariilor comentatorilor. À bon entendeur, salut! Prin urmare, plec de la o observaţie simplă, cu dublă relevanţă: viaţa noastră fără mituri (citeşte: dorinţe, proiecţii, fantasme) nu are sens, viaţa noastră cu mituri înseamnă deraiere de la realitate (adică: dopaj fantasmatic, delir, minciună la oglindă). Fără povestea legitimantă nu mai sîntem […]