OCHIUL INOCENT. Diva şi divinul sau povestea unei generoase răzbunări

La fel ca în rugby şi fotbal, tenisul nu a cunoscut multă vreme decît o singură dominaţie: cea a inventatorilor sporturilor moderne – anglo-saxonii. Latinii din Hexagon (cu toate că nici galii, nici francii nu i-au îndrăgit pe aroganţii romani) şi-au dorit cu asupra de măsură spargerea monopolului sportiv. Era o problemă de demnitate naţională, dar şi de orgoliu viril. Pînă la urmă, chiar o afacere culturală, dacă e să ţinem seama că pe la început toate activităţile sportive şi de loisir consacrate ca atare au fost apanajul unei elite sociale excelent instruite academic. Mari campioni olimpici, mondiali şi europeni, genialii amatori de dinainte de Al Doilea Război Mondial s-au recrutat mai mereu din masa absolvenţilor de prestigioase universităţi apusene. Iar francezii, ca nişte autentici „cocoşi galici“ ce erau, nu puteau rămîne de căruţă în faţa vorbitorilor de engleză… Dar în sportul alb întîmplarea (ori poate nu…) a determinat ca prima fisură într-un monopol ce începuse să devină nu doar angoasant, ci şi umilitor nu s-a datorat unui războinic bărbat, ci unei graţioase femei. Suzanne Lenglen, supranumită Diva, Divina şi Madame Chanel a tenisului, s-a născut la 24 mai 1899, la Paris. Între paranteze fie spus, la acea dată englezii […]