Ochiul inocent. Euro 2016: o Românie mai gri decît mediocritatea

Campionatul European de Fotbal, ediţia 2016, organizat de Franţa, are destul de puţin de-a face cu fotbalul propriu-zis. Din 53 de federaţii naţionale afiliate la UEFA, 24 au luat startul la Euro 2016. Dintre numele „grele“, doar Olanda, campioană continentală în 1988 şi vicecampioană mondială în 1974, 1978 şi 2010, Danemarca, campioană europeană în 1992, şi Grecia, laureată în 2004, au lipsit. Dar, într-un elan de generozitate, hai să concedem că şi Serbia, Bulgaria, Scoţia şi Norvegia se numără printre naţionalele importante care nu s-au calificat. Ceea ce înseamnă că doar echipele aflate într-un mare regres ori cele realmente neputincioase n-au prins ultimul tren pentru Hexagon. Într-un morbid elan al spectacolului cu orice preţ, în care accentul cade pe publicitate, şi nu pe arta sau ştiinţa fotbalului, Euro 2016 înseamnă o imensă decepţie. În curînd şi la europene sloganul de căpătîi va fi identic cu cel olimpic: important este să participi. Pe cale de consecinţă, dacă participarea este benevolă, şi performanţa sau calitatea prestaţiei devin facultative. Ceea ce se şi întîmplă. Reprezentativitatea ucide spectacolul. Şi pentru că românii sînt o naţiune solidară cu evenimentele europene, nici noi nu puteam să evităm a ne da obolul pe altarul mediocrităţii generalizate. După […]