OCHIUL INOCENT. Inactualitatea celuilalt Roland Garros

Conform unei teorii tîmpite dar foarte la modă, indiferent de domeniu, ceea ce este actual este esenţial. Restul este toană, melancolie blegită şi opium pentru neputincioşii vîrstnici. Frenezia ritmului cronofag, superficialitatea trîmbiţată şi inventarea de teme idioate ţin loc de analiză, retorică şi erudiţie. Valoarea plictiseşte, actualitatea sfiinţeşte. Tradiţia dă crampe, breaking news-ul ţipător generează orgasm. Mă rog, ştiţi toate aceste abjecte crîmpeie ale delirului presei capitaliste, de la noi şi de aiurea. Cine însă îşi permite astăzi să nu fie delirant este iute aruncat ca o măsea stricată. Desuet, inutil, plictisitor, bătrînicios, sună prea grăbitul verdict. Doar tinereţea are întotdeauna dreptate. Ce mai contează că, vorba lui Ion Ianoşi, tinereţea nu este valoroasă în sine, ci doar prin ceea ce reuşeşte să facă? Zgomot şi distracţie, asta-i important, în rest Dumnezeu cu mila. Sau, după caz, facebookul, hipsterul şi selfiul … Aceste consideraţii, deloc optimiste, mi-au fost trezite de cel mai important eveniment sportiv al acestor zile – turneul de tenis de la Roland Garros. La drept vorbind, pentru imensa majoritate a iubitorilor mioritici de tenis, această competiţie de Grand Slam nu este interesantă prin ea însăşi sau prin ceea ce reprezintă ea, ci datorită faptului, în sine banal, […]