Ordinea realitatii si ordinea romanesca
- 25-08-2005
- Nr. 283
-
Ioana PETRESCU
- Literatură
- 0 Comentarii
Alexandru Ecovoiu Ordinea Editura Polirom, Iasi, 2005, 272 p. Despre ideea de ordine s-ar putea vorbi ca despre un principiu de transparentizare a lumii inconjuratoare. Un ansamblu de elemente mai mult sau mai putin omogene isi va pierde treptat din gradul de opacitate pe masura ce vom decoda principiul pe care se intemeiaza ordinea ce il fundamenteaza. Cartea lui Alexandru Ecovoiu, Ordinea, nu ofera obstacole insurmontabile lectorului care, incitat de conotatiile titlului, se va fi grabit sa-si desfasoare cu larghete arsenalul de strategii explorative. Ba dimpotriva, romanul risca sa dezamageasca intrucitva prin discordanta intre ceea ce promite si ceea ce reuseste sa ofere. Sugestia inlantuirii unei ipoteze cu premise foarte vizibile in realitatea contemporana a unei Romanii care nu e, totusi, niciodata numita ca atare, nu capata, pina in finalul cartii, consistenta romanesca. Sustinerea unei distopii credibile e o intreprindere dificila: a oferi o alternativa la lumea reala e tot atit de greu pe cit era si efortul de a crea versiuni ale acestei realitati. In plus, lumea noastra se confrunta cu probleme care ii sint caracteristice – nu mai e vorba neaparat de „a face concurenta starii civile“, cit de a se lua la intrecere cu realitatea virtuala, cu […]