Ordonanta de urgenta 31/2002 si (unele din) urmarile neaplicarii ei

Eficienta si temeinicia unui stat de drept se pot masura si prin capacitatea acestuia de a aplica legile pe care le-a promulgat. Judecind dupa acest criteriu, nu e greu de admis ca in Romania mai sint multe de facut. Ar fi interesant de evaluat, de pilda, cite din ordonantele de urgenta sau legile absolut necesare intr-o democratie autentica au fost emise la sugestia/presiunea organismelor internationale, deoarece cred ca exista o legatura organica intre „necesitatea adoptarii unor legi“ si aplicarea sau, mai exact, neaplicarea lor. Cu cit a fost mai urgenta adoptarea unei anumite masuri legislative, cu atit mai putin a fost pusa in practica. Este si cazul Ordonantei de urgenta 31/13 martie 2002. Neaplicarea (sistematica) a acesteia a inceput sa dea roade previzibile: publicatii legionare la tot pasul, noiane de carti care desfid nu numai adevarul istoric, ci si bunul-simt comun si, pe alocuri, emisiuni televizate despre perioada in cauza, cele mai multe dintre ele avind un accent nostalgic-pozitiv. Exista numeroase librarii si standuri care difuzeaza lucrari favorabile neo-legionarilor si miscarii legionare propriu-zise; unele din aceste lucrari redau din plin isteria fascista a anilor ’30, iar altele denunta, cum altfel, complotul iudeo-masono-bolsevic, intr-o versiune mereu adusa la zi. Celor in […]