Pactul pentru stabilizare psiho-sufletească
- 03-02-2012
- Nr. 610
-
Lavinia BÂRLOGEANU
- Actualitate
- 7 Comentarii
„Vreau să cred că în fruntea acestei ţări vor ajunge nişte oameni a căror credibilitate şi capital de moralitate să fie atît de mari, încît, atunci cînd vor explica ţării că avem de trecut o perioadă grea, că ne aşteaptă lipsuri şi că trebuie să ne unim pentru a face faţă unor imense dificultăţi – vor fi crezuţi, ajutaţi, sprijiniţi. Pentru că ceea ce s-a numit «revoluţia noastră» nu a fost o revoluţie făcută pentru mîncare şi bunăstare fizică, ci una a demnităţii, a nevoii de a ieşi din mizeria morală şi spirituală. Eu cred că putem îndura orice în numele adevărului şi al bunei-credinţe, dar nimic – nici măcar bunăstarea – dacă ni s-ar propune iar minciuna, teroarea, duplicitatea şi frica. Şi spun din nou: vai de cei care vor mai minţi poporul acesta! Şi: să nu ne mai lăsăm asmuţiţi unii împotriva altora!“ Gabriel Liiceanu, „Procesul lui Ceauşescu“, în Apel către lichele, Editura Humanitas, Bucureşti, 1996, p. 15 Mulţi ani, Profetul căruia îi aparţine fragmentul de mai sus şi gruparea culturală din care face parte au încercat să convingă, prin toate mijloacele pe care le-au avut la dispoziţie – nu puţine la număr (presă scrisă şi audiovizuală, […]
Va reprosez sincer o anumita „desprindere de realitate”: faceti un exercitiu simplu- sunteti de curand venita in Tara asta si nu stiti cine guverneaza, cine e in opozitie, nu aveti optiuni si pasiuni politice! Vreti insa, din motive evidente, ca unele lucruri sa nu se schimbe: de exemplu „Cursul de schimb”. E usor sa spui „jos cu…”, nici o problema – problema e sa nu pui „sus” fara sa ceri garantii, fara sa ai certitudini: de exemplu PNL(PSD) a cazut la testul cursului de schimb -30% in 2009.
Articolul il atinge si la „actualitate” si la „posteritate”. Ar fi normal sa-i dea de gandit. Si lui si celorlalti spre care se trimit sageti. Apropo, Volo, Liiceanu nu numai ca ar fi putut spune … Ci chiar a spus. Si a si facut! Si voi toti
Mihaies nu-i barcagiu. El este manat de interesele in grupul care dicteaza prestigiul intelectual. Il injura pe Constantinescu ca sa-i placa lui Manolescu, il injura pe Antonescu ca sa-i placa lui Tismaneanu si Liiceanu si mai ales Patapievici. Doar el e sefu’!
Rusinica nu se mai arata obrazului ingrosat. Sa nu ne facem iluzii. Trebuie sa admit ca Apelul desi mi s-a parut ridicol de la bun inceput , acum imi starneste o mare revolta
Draga doamna, santeti printre putinii care isi pot permite sa scrie un astfel de articol pentru ca nu faceti parte din grupuri de interese cum ii place presedintelui jucator sa spuna.sint incredintat ca nu ridicati in slavi vreun politician mediocru pentru arginti sau pentru putere. V-am observat cu multa atentie si de destul timp. As vrea sa fie mai multi atat de coerenti in atitudine, sa nu mai vedem mihaiesi dispusi sa schimbe atat de usor barcile. N-am putea apara valori in loc sa cantam in struna puterii?
Stimata doamna Lavinia Barlogeanu,
ati scris un articol excelent despre cum poti sa derapezi in lumea intelectuala daca nu te gandesti si la amaratii care sufera.
va felicit si va multumesc ca sunteti de partea „celor multi”, cei care sufera, cei care protesteaza, cei nemultumiti, neglijati de „intelectualii de salon”.
Sunt de acord in principiu cu pozitia dvs. dar, dupa modelul „Radio Erevan”-cu urmatoarele amendamente:
1. E adevarat ca „Idolii forului” s-au facut de cacao prin sustinerea necritica (dar nu si ne interesata) a prezidentului jucator, dar nu va urma terapia prin rusine ci schimbarea „inteligenta” a taberelor: de curand dl. Tismaneanu remarca spiritul „profund liberal” al domnului Patapievici si aproape simultan dl. Plesu, dupa urecherea presedintelui, remarca puterea de caracter a lui Ponta: „deci se poate!”.
2. Ati cazut, ca toti diletantii in politica, in capcana faptului ca totul se rezolva cu „Jos Basescu!” – e la moda, recunosc, dar nu se rezolva nimic: In conditii de coabitare Presedintele e practic fara putere (vezi dezastroasa guvernare Tariceanu), iar pe de alta parte este presedinte ales (chiar daca 4 milioane de Romani l-au vrut pe Geoana) si democratia nu trebuie confundata cu anarhia – Presedintele se schimba prin alegeri si nu in strada!