Pactul somatografic. Corporalizarea realului la Gabriela Adamesteanu

Senzatia de cenusiu si repetabil pe care o degaja proza scurta a Gabrielei Adamesteanu tine probabil, in primul rind, de aspectul verbal, dialogic, strict comunicativ al „scenariilor“ epice propuse. Imediat linga aceasta trasatura trebuie sa situam incursiunile autoscopice ale personajelor, soldate, in general, cu descoperiri de sine care nu ies prin nimic din obisnuit. Naratorul volumelor Daruieste-ti o zi de vacanta si Vara-primavara este o voce impersonala, anonima, lipsita de accente in vreun fel particularizatoare, apartinind ea insasi unei lumi monotone si fara culoare. Grija fata de obiectivitatea relatarii/restituirii faptelor exterioare si interioare, pretuirea pentru elementele descriptive minimale, ambitia de a pune de fiecare data in pagina cuvintul exact, in defavoarea pitorescului si a spectaculosului, fac din scriitura Gabrielei Adamesteanu un discurs creditabil in toate privintele, de o impecabila neutralitate. Obsesia ideatica fundamentala a prozelor din aceste volume si din romanul de debut Drumul egal al fiecarei zile priveste conduita morala a actorilor adusi in scena, urmarita pas cu pas, fara ostentatii didacticist-coercitive, de la manifestarile sale primare, pulsionale la formele subtile, cinice ale vointei de reusita in viata. Intrebarea la care incearca sa raspunda autoarea e aceasta: cum se poate trai intr-o lume atit de simplificatoare si de terna […]