Pactul somatografic. Mircea Nedelciu si curtea interioara a literaturii

Personajele lui Mircea Nedelciu nu sint corpuri, ci energii: verbale, volitive, actionale, anamnetice etc. In cartile autorului, corporalitatea e la o prima vedere un element de decor, acea materie descriptiv-analitica ce confera traiectului epic consistenta, concretete, aparenta vietii. Lucrurile sint insa mai complicate decit par, mai ales in cazul unui teoretician atit de redutabil cum este acest mare prozator. Toata poetica sa, cu temele, obsesiile, structurile compozitionale si formele retorice care l-au consacrat, se afla depozitata, la vedere sau printre rinduri, in volumul de debut Aventuri intr-o curte interioara (1979). Tinind seama de continutul acestei carti si urmarind implicatiile subiacente ale titlului, descoperim ca sintagma „curte interioara“ este un echivalent al ideii de „univers narativ“ si chiar al conceptului de „literatura“. Pe de alta parte, „aventurile“ sint tot atitea forme de adecvare sau inadecvare (cu implicatii de multe ori riscante!) a naratorului la un sistem de referinte dat in care esentiale sint vechile modalitati de perceptie si reprezentare a cotidianului si traditia epica. Un cititor care accepta fara sa stea prea mult pe ginduri etichetele genurilor si ale speciilor ar putea sa ia de buna precizarea „nuvele“ aflata dedesubtul titlului acestei carti. Fapt care ar face din Mircea Nedelciu un […]