Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Paradoxuri la moartea Mitropolitului Clujului
- 04-02-2011
- Nr. 561
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Editorial
- 2 Comentarii
Luni, 31 ianuarie 2011, a murit la Cluj, în spital, Înalt Prea Sfinţitul Bartolomeu, Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, pe numele său de mirean şi de scriitor – Valeriu Anania. Avea 89 de ani (era născut în 18 martie 1921). Moartea a survenit la ora 19.25, conform informaţiilor oferite de Mitropolia Clujului. Mitropolitul era suferind, în săptămînile dinaintea decesului, Bartolomeu Anania a fost dus la Viena, la o clinică, pentru o operaţie la inimă. Starea sa fiind gravă, operaţia nu s-a mai putut face, trupul n-ar mai fi rezistat. La cererea sa, Bartolomeu Anania s-a întors în ţară, pentru a muri „acasă“. Aceasta a fost ultima dorinţă – cîtă vreme a fost conştient – exprimată la Viena, pe patul de spital. În seara morţii Mitropolitului Anania – şi aici intrăm în paradoxurile enunţate de titlu – postul de televiziune Trinitas TV al Patriarhiei Române a tăcut vreme de aproape cîteva ceasuri. Am urmărit insistent cum şi dacă vor anunţa moartea Mitropolitului Anania. Nimic, pînă după miezul nopţii. Nu s-au oprit emisiunile obişnuite, nu s-a schimbat programul de la Trinitas TV. Abia după miezul nopţii, s-a introdus o bandă neagră în josul ecranului, care anunţa decesul lui Bartolomeu […]
@P. Virgil
Intr-adevar, nu e o traducere, ci o „diortorisire”, cum spuneti. Am folosit, in articol, un cuvint mai uzual, traducere, dar care nu explica suficient munca facuta de IPS Bartolomeu.
Nu e o traducere, ci asa cum sta scris este „Versiunea diortosita dupa Septuaginta, redactata si adnotata de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhipiscopul Clujului, sprijinit pe numeroase alte osteneli”.
Am citat din „Biblia sau Sfanta Scriptura – Editia jubiliara a Sfantului Sinod”, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2001.
Din aceeasi editie, din 2001, citez si din „Nota asupra editiei”:
„Aceasta versiune a Bibliei a fost intocmita prin metoda comparatista: editia curenta a fost confruntata cu treisprezece versiuni reprezentative, romanesti si straine, precum si cu textele originale, in osteneala de a restaura, pentru Vechiul Testament, prezenta si autoritatea Septuagintei in traditia biblica romaneasca. Asadar, Versiunea Ebraica, accesibila adiacent prin cele mai bune traduceri occidentale, s-a aflat in continua si amanuntita alaturare cu versiunea greaca, aceasta din urma fiind reprezentata atit de talmacirile romanesti tiparite intre 1688-1914, cit si de textul editiei critice a lui Alfred Rahlfs. Diferentele semnificative dintre versiunile greaca si ebraica sint semnalate si, dupa caz, comentate in notele infrapaginale (…) Pentru Noul Testament a fost folosita editia critica a lui Kurt Aland”.
Va multumesc ca ati facut cuvenitele deosebiri intre „traducere” si „diortorisire” si mi-ati dat prilejul sa citez din editia „Bibliei”, tiparita in 2001, „cu binecuvantarea si prefata Prea Fericitului Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane”.
Ovidiu Simonca
Domnule Simonca,
Niciodata Inalt Preasfintitul Bartolomeu nu si-a asumat traducerea Bibliei dupa vre-un text original ci mereu a spus ca a facut o „diortorisire” a Bibliei. Este totusi o diferenta pe care Inalt Preasfintia Sa tinea sa o evidentieze. Si, este adevarat, „Biblia lui Anania” nu este o traducere ci o corectare si adaptare a textului Sfintei Scripturi, bine facuta pentru ca avea”condei”.